Nu apar la TV, nu țin prima pagină a ziarelor și nici nu se scrie despre ei pe Facebook. Sunt super-eroii care nu schimbă lumea din temelii, ci o fac mai frumoasă prin gesturile lor, printr-un zâmbet sau un cuvânt bun spus atunci când trebuie. Uneori, printr-o tăcere plină de sens. Sunt oamenii care fac fapte bune pur și simplu, poate fără să-și dea seama. Fără să țină cont de vreo ocazie specială, de Crăciun sau de Paște.
Sunt anonimi nu pentru că nu au nume, ci pentru că identitatea lor se pierde într-o mare de griji și nemulțumiri. Nu sunt ca un urgan care creează revoluții și aduce schimbare, fie ea și pozitivă, ci mai degrabă se aseamănă cu un vânticel cald de primăvară, care îți adie prin păr și te înfioară de plăcere.
