Şi-a luat zborul şi luna august, ultima a verii, lăsând loc pentru mai multă agitaţie. Cu venirea toamnei îmi pare că timpul devine mai puţin elastic, zilele şi-au pierdut din flexibilitate şi se încăpăţânează să fie tot mai scurte. Atmosfera se colorează în roşcat-brun, iar poveştile cu gutui, nuci şi dovleci îşi fac simţită uşor prezenţa. Cel puţin asta se întâmplă în mintea mea.
Până una-alta, august a fost o perioadă plină de experienţe pentru care sunt recunoscătoare, deşi n-am plecat în vreo vacanţă mai lungă sau mai îndepărtată. Mi-am făcut din Bucureşti locul de joacă, alături de oameni dragi, mai noi sau mai vechi. O scurtă retrospectivă de momente faine, amestecate într-un caleidoscop de arome şi senzaţii unice: Continue reading