Iubesc vacanţele active, în care să mă plimb cât mai mult pe jos, eventual înconjurată de vegetaţie, cu tot felul de detalii frumoase care să-mi ia ochii şi cu locuri ascunse de descoperit. Din acest punct de vedere, insula Santorini mi-a oferit hoinăreala perfectă. Chiar dacă verdeaţa a cam lipsit, au fost o grămadă de alte cadre speciale care m-au încântat.
Drumul Fira-Imerovigli-Oia şerpuieşte de-a lungul calderei, cu o privelişte de vis asupra mării şi a întregii insule, cu orăşelele albe înălţându-se pe stânca vulcanică. Este extrem de pitoresc şi foarte variat, de la potecă pietruită, drum ce se strecoară printre case albe şi hoteluri elegante cu piscine, rocă vulcanică, stânci roşiatice aşezate în straturi, până la urcurşuri blânde şi cărări înguste. Nu este însă un drum periculos, foarte multă lume îl parcurge. Diferenţele de altitudine sunt nesemnificative, deci nu pun probleme prea mari. E o plimbare relaxantă, mai ales că nu este un drum prin pustiu, ci se intersectează cu tot felul de aşezări şi biserici.
Distanţa dintre Fira şi Oia este de aproximativ 9 kilometri şi se face cam în 3 ore, în funcţie de viteza fiecăruia, dar şi de timpul alocat pentru admirat peisajul şi pozat. Chiar şi la sfârşitul lunii septembrie, când am fost eu, temperaturile sunt destul de ridicate, mai ales la prânz, aşa că nu uitaţi de sticla cu apă, o gustare, o şapcă sau o pălărie şi crema de protecţie solară. E de preferat să aveţi adidaşi, însă nu e musai; eu am parcurs drumul în sandale cu talpă joasă şi nu am avut probleme. Continue reading
