1. Belgradul e anarhic, gălăgios și contrastant. Își poartă la vedere trecutul comunist, în care capitalismul a săpat mici breșe – mall-uri, branduri internaționale, un centru istoric plăcut, câteva clădiri cochete. Pe străzile sale nu am descoperit calmul din Bratislava, măreția din Praga sau vitalitatea din Varșovia.

Belgradul poate fi obositor dacă nu ești obișnuit cu agitația balcanică. Nu vezi prea multe priveliști și construcții uimitoare, căci farmecul său stă în detaliile bine ascunse, pe care le poți dibui doar cu foarte multă răbdare. Iar turiștii se pare că nu prea au răbdare, judecând după numărul mic de vizitatori străini.

2. Pe lângă răbdare, e bine să fii pregătit să-ți folosești imaginația și… mâinile. Asta pentru că în Belgrad nu se prea vorbește engleză. Și nu mă refer aici doar la persoanele în vârstă. Nu vă imaginați că am încercat să port conversații filosofice, nu, am vrut doar să cer o furculiță într-un local – obiectiv îndeplinit cu ajutorul mimei :)) Însă măcar oamenii sunt dispuși să ajute și să intre în “joc”. În plus, străzile și majoritatea panourilor stradale sunt scrise cu litere chirilice – m-am simțit ca la un quest încercând să descifrez anumite însemne :)).

3. Totuși, din Belgrad nu lipsesc parcurile, cafenelele și barurile boeme, iar unele străduțe sunt ușor de confundat cu locuri din vestul Europei, dacă faci abstracție de denumirile în sârbă.

4. Mini-vacanța la Belgrad a fost învăluită în parfum de tei, un miros care se simte pe străzi, reușind să acopere, în unele locuri, emanațiile mai puțin plăcute ale orașului.

5. Când am intrat în Belgrad, într-o după-amiază caldă de joi, m-am simțit ca și cum m-aș fi întors acasă în București. O atmosferă atât de familiară plutea în jurul meu: magazine cu termopane frizând kitsch-ul, firme luminoase, claxoane în trafic, clădiri cenușii îndulcite de pâlcuri de copaci. Însă partea cea mai ciudată am simțit-o la oameni. Nicăieri în afara țării nu am mai văzut fizionomii și o tonalitate atât de asemănătoare cu româna la o limbă străină. Iar când îi auzi cum răspund la telefon cu “Da, da”, deja te întrebi dacă nu cumva ai greșit destinația. La următoarele cuvinte însă, iluzia se sparge ca un balon de săpun, căci în afară de câteva cuvinte, sârba nu mi s-a părut că ar avea prea multe în comun cu româna.

6. Belgrad e una dintre cele patru capitale europene străbătute de Dunăre, la care se adaugă râul Sava, iar prezența celor două împrospătează un pic atmosfera. Faleza dinspre suburbia Zemun seamănă foarte bine cu cea din… Brăila. Partea neașteptată și plăcută e că pe mal șerpuiesc piste de biciclete cât vezi cu ochii.

7. Ca fapt divers, în Belgrad am remarcat multe cișmele cu apă potabilă, Mega Image-uri în varianta Shop&go, poduri foarte întortocheate (fără indicatoare, desigur) și lucrări interesante de artă urbană. Dar mai multe despre destinațiile Belgradului povestesc în următoarele articole 🙂