Prima dată am fost în Cluj-Napoca în 2012 (!), într-un iulie leneș, când orașul dormita, cu străzile pustii și liniștea plutind în aer. Au urmat apoi încă două vizite rapide, cu ocazia Maratonului, alergat de fiecare dată cu mare bucurie și chiar un PB, la vremea aceea.
9 ani mai târziu de la prima întâlnire cu minunatul Cluj, am revenit pentru un weekend plănuit slow, cu multă relaxare și plimbări tihnite. De data asta, am găsit Clujul în ținută de petrecere.
Traficul m-a șocat cel mai tare. Aglomerația din centru era la concurență cu Bucureștiul, cel puțin la nivel de luna august. În plus, terasele din Piața Unirii erau multe și pline, spre deosebire de vizitele mele trecute, când bătea vântul – la propriu și la figurat deopotrivă.
Străzi care altă dată erau șantier acum sunt refăcute și au inclusiv pistă de biciclete, iar construcții renovate le vezi la tot pasul în centru. Unele sunt în lucru, cu fațadele sau turnurile acoperite de cearșafuri, așteptând să-și arate noul look fresh (inclusiv biserica Sf. Mihail). Cât mai curând, sper.
Eram așa încântată de clădirile superbe văzute la fiecare pas, că nici chef de poze n-am avut. Ar fi trebuit să văd totul prin camera telefonului și nu mi-aș fi dorit asta.

Am ales „o vânătoare de comori” din QuestoApp, care ne-a plimbat pe străduțele din centru, cu povești despre clădiri și legende urbane. Când am ajuns la Biserica Reformată, am dat peste un târg de produse ale meșterilor locali, organizat în cadrul Zilelor Culturii Maghiare. Evident că am pus pe pauză turul și am căscat gura la toate bunătățile de-acolo (conserve de tot felul, siropuri, dulcețuri, haine, bijuterii și accesorii, lumânări parfumate și multe altele), iar la final ne-am oprit să luăm plăcinte cu brânză și cu mere.
Am continuat apoi plimbarea în căutarea indiciilor din aplicație, dar tot într-un ritm de vacanță, cu opriri prin diverse locuri. Nu putea lipsi o vizită la Cetățuie, unde s-a și încheiat turul, lăsându-ne cu panorama orașului în față.
Deși aveam câteva restaurante pe listă, le-am înlocuit cu alte alegeri, iar două dintre ele m-au încântat, prin mâncare, locație și atmosferă.
Garlic – bites & tales
Am descoperit acest restaurant simpatic doar pentru că era aproape de locul nostru de cazare. Am trecut din întâmplare pe mica stradă pietruită unde se află și, cum era multă lume care mânca, am zis că e un loc bun de luat cina. Am avut baftă și am prins o masă liberă rapid.
La Garlic am ales o supă de usturoi și o salată și am gustat dintr-un somon cu legume genial.


Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest bistro, pe lângă mâncare, a fost asocierea subtilă cu… un Conte și vampirii. Pentru prima dată, am dat peste o asociere ne-kitsch, cu mici accente simpatice legate de usturoiul care ține vapirii deoparte.
Un alt lucru drăguț a fost suportul de hârtie pentru farfurii, pe care era desenat un labirint. Am găsit prin geantă un pix și am legat usturoiul de Conte cât ai clipi.

District Of Toast
În ultima zi de stat în Cluj, ne îndreptam spre un restaurant să luăm brunch-ul, când am zis să facem un ocol și să vedem ce se află lângă zidul de piatră care se zărea în capătul străzii (unde luasem cina la Garlic). Am dat peste o terasă pe care parcă scria mare RELAXARE, cu mese și umbrele, fix la adăpostul zidurilor. M-am simțit ca în Italia sau Grecia – doar marea și nisipul mai lipseau.
Comanda la masă se face dintr-o aplicație, iar dacă n-o ai sau nu vrei s-o descarci, chelnerul îți aduce un telefon special pentru asta. Dacă n-ar fi fost locul atât de plăcut și eu atât de calmă, cred că zburam imediat în alt loc, pentru că mi se pare cam complicat față de sistemul clasic. Totuși, a meritat din plin răbdarea.
Am ales un toast cu omletă din albușuri și brânză – prima dată când am mâncat așa ceva și a fost delicioasă (eu nu suport albușurile separate de gălbenuș, dar acum nu m-a deranjat deloc). Am împărțit și o bunătate de cheesecake cu banane caramelizate, iar tihna de la umbră a mers la fix cu porția de leneveală + un ceai negru cu lapte. Am văzut că au și o grădină unde e tare plăcut, iar interiorul arăta și el tare bine.


Au rămas multe locuri și experiențe de încercat la Cluj, dar per total m-a impresionat orașul. Lăsând la o parte traficul nebun, mi s-a părut spectaculoasă dezvoltarea sa, în comparație cu acum câțiva ani. Abia aștept să revin aici!