Relaţia cu hrana e ca o relaţie de cuplu.
O relaţie armonioasă cu persoana iubită, în care găseşti un echilibru între libertate şi angajament, îţi oferă posibilitatea de a te manifesta aşa cum simţi, fără a avea sentimente de vinovăţie. Treci prin stări diverse, de la bucurie, extaz, curiozitate, până la dezamăgire şi furie. Ai parte de momente picante, dulci, amare sau sărate. Însă toate aceste trăiri sunt cât se poate de reale, de vii şi de aceea te hrănesc şi îţi dau energie.
Cred că ăsta este avantajul principal al unei alimentaţii sănătoase: putem savura de toate fără să ne simţim vinovaţi. Avem libertatea de a ne hrăni cu de toate, atâta timp cât ne respectăm organismul şi menţinem un echilibru între capriciile noastre şi poftele lui. Exact ca într-o relaţie.
O relaţie armonioasă cu mâncarea ne face să experimentăm gusturi diferite la intensitate maximă, încât nu simţim nevoia exceselor. Mâncarea adevărată nu doar că ne produce plăcere, dar ne dă energie şi vitalitate.
Aud mulţi oameni care doresc să slăbească spunând că se simt vinovaţi când mănâncă ceva bun, mai ales dacă este vorba de un desert dulce, trădându-şi astfel intenţia de a mânca mai sănătos. E ca ca atunci când te simţi vinovat că ţi-ai înşelat partenerul de viaţă de care erai odată îndrăgostit, dar de care te-ai plictisit. Aşa că la prima ocazie te arunci în braţele unui străin misterios; pe moment simţi un fior de plăcere că faci ceva nepermis, însă apoi te mustră conştiinţa. Dar asta nu te împiedică să apelezi la el din ce în ce mai des.
Dacă ai o relaţie lipsită de libertate, în care eşti încorsetat de celălat, cu atât mai mult simţi nevoia să evadezi. Exact la fel e şi cu dietele restictive. Ispita de a folosi dulciurile ca un amant la care apelezi cu disperare va fi uriaşă, tocmai pentru că nu îţi laşi libertatea de a te manifesta. Mulţi se gândesc că libertatea duce la excese, însă atunci când persoana alături de care eşti îţi oferă posibilitatea de a fi tu însuţi, restul e de prisos. Dietele restrictive nu dau rezultate pentru că relaţia pe care o construieşti cu mâncarea se bazează pe frustrări.
Mai sunt şi relaţiile distructive, în care modul de a fi al celuilalt îţi face rău, eşti conştient de asta, dar nu ai puterea să pui capăt. Cam aşa se întâmplă cu junk food-ul. Devii dependent de ceva rău, ştii asta, dar nu găseşti motivaţia să ieşi din cercul vicios.
Persoana iubită nu ar trebui să devină o obsesie. Şi nici mâncarea.
da..buna concluzia ta! 🙂
concluzia e super:) e greu sa mananci sanatos, dar cu cat relatia ta cu mancarea e mai sanatoasa si mai timpurie, cu atat e mai bine. sunt atatia oameni bolnavi (pornind de la obezitate), atata stres, atatia copii si adolescenti grasi incat ma-ntreb cum vor arata ei spre 40-50 de ani si cum corpul lor va raspunde la prostiile pe care le-au mancat:((
Foarte simpatica paralela!
Daca e asa, atunci tin sa spun ca sunt intr-o relatie care ma implineste, si care se bazeaza pe echilibru si acceptare. 🙂 Am schimbat doar cateva obiceiuri (de ex, paste integrale in locul celor obisnuite, orez brun, etc) si deja se vede. Chiar astazi m-am cantarit si am greutatea la care mi-am dorit sa ajung; nu a fost greu, pentru ca aveam de dat jos doar 2 kg, dar am vrut sa o fac in cel mai sanatos mod cu putinta.
P.S. : O sa scriu intr-o zi despre regimul meu, daca pot sa-i spun asa; am amanat pana acum deoarece am fost criticata pentru faptul ca mananc putin, dar pur si simplu asa e organismul meu.
@ionela: Obsesiile sunt periculoase indiferent de obiectul lor, iar obsesia pentru mancare e cu atat mai periculoasa cu cat are si consecinte directe asupra sanatatii.
@Roberts: Ai punctat bine, e vorba de sanatate in primul rand. Multi nu-si dau seama de asta pentru ca efectele negative apar dupa multi ani de abuzuri alimentare si se concretizeaza in boli, nu doar in kilograme in plus.
@Annemarie: Super, felicitari pentru reusita 🙂 Micile schimbari fac diferenta si sunt si cele care dureaza pe termen lung.
Ma gandeam sa scriu si eu la un moment dat despre ce mananc sau poate despre cum am adoptat stilul de viata sanatos.
Pentru mine mancarea inseamna combustibil. Atat, combustibil sa isi faca corpul treaba..si ca sa mearga corpul cum vreau eu, ii dau combustibil de calitate 🙂
Cred că pentru mine e un pic mai mult, e şi o plăcere 🙂 Însă da, combustibilul de calitate e important, altfel poate da rateuri 😀