Nu mai ştiu sigur care a fost prima carte poliţistă citită, însă din câte îmi amintesc, aş zice că „Detectiv la 14 ani”, de Petre Sălcudeanu. O găsisem rătăcită prin casă, iar apoi am descoperit o întreagă colecţie de romane poliţiste vechi în biblioteca alor mei, tata fiind pasionat de cărţi de genul ăsta prin tinereţe.
Dacă, în general, prefer cărţile noi, cu copertă lucioasă şi colorată, în cazul cărţilor poliţiste mă atrag mai mult cele cu aspect vechi, îngălbenite de timp şi cu miros de bibliotecă. Par mai misterioase cumva şi parcă îmbie la a fi răsfoite alături de o cană cu ceai cald, într-o noapte liniştită, ca să crească şi mai mult suspansul.