Tag Archives: cărţi poliţiste

Recomandări de cărți cu suspans și crime

În ultima perioadă am devorat multe pagini de romane, probabil din dorința de a compensa orele petrecute la laptop. Am preferat să citesc în loc să scriu pentru blog :), ca un fel de odihnă pentru creier, dar iată că a venit timpul să pun pe hârtia virtuală o parte dintre ultimele mele lecturi, poate vă inspiră.

Voi ce-ați mai citit interesant?

“Veghea” – Sarah Waters

Viața continuă chiar și pe timp de război. Oamenii luptă pentru mici bucăți de fericire chiar și când în jurul lor cad bombe și nu se știe niciodată dacă mai apuci să te întorci acasă. “Veghea” este o carte în care se întrepătrund viețile mai multor oameni și demonii lor, o carte despre secrete, despre cum poți să supraviețuiești în ciuda lipsurilor, cu moartea care pândește la fiecare pas. Relațiile dintre personaje sunt descrise cu candoare, cu grijă, deși situațiile prin care trec abundă în dramatism.

Continue reading →

Cititul, în ultima vreme

3 Replies

În ultimele seri și weekenduri, tot ce mi-am dorit a fost să mă scurg pe sub pătură cu o carte polițistă în brațe. Care habar n-am cum se numește, desigur. De ce să-mi bat capul cu astfel de detalii neesențiale, nu mai bine mă bucur pur și simplu de povestea antrenantă?

Nu știu cum se mobilizează unii să citească lecturi despre leadership, management sau cum să găsești sensul vieții, că mie nu-mi iese nici pace! Tânjesc așa tare după cărți ușurele și relaxante, că simplul fapt de a mă gândi la o carte “complexă” mă face să aleg alternativa unui ecran luminos, adică tv sau pierdut vremea pe Youtube. Din fericire, există și lecturi mai lejere și, tot din fericire, nu-mi (mai) impune nimeni să citesc anumite titluri.

Am început să văd cititul din ce în ce mai mult ca pe o plăcere și din ce în ce mai puțin ca pe un mod de a învăța ceva concret, folositor și inteligent. Nu știu dacă-i bine sau rău sau dacă asta chiar contează, însă sunt într-o perioadă când cititul e doar despre ce am chef, nu despre liste cu ce “ar trebui”. Cred în continuare că poți învăța o grămadă de lucruri din cărți, doar că lectura poate fi și just for fun. Nu știu cât va mai dura perioada asta, dar deocamdată e bine. Continue reading →

De ce-mi plac romanele poliţiste (+ recomandări)

20 Replies

Nu mai ştiu sigur care a fost prima carte poliţistă citită, însă din câte îmi amintesc, aş zice că „Detectiv la 14 ani”, de Petre Sălcudeanu. O găsisem rătăcită prin casă, iar apoi am descoperit o întreagă colecţie de romane poliţiste vechi în biblioteca alor mei, tata fiind pasionat de cărţi de genul ăsta prin tinereţe.

Dacă, în general, prefer cărţile noi, cu copertă lucioasă şi colorată, în cazul cărţilor poliţiste mă atrag mai mult cele cu aspect vechi, îngălbenite de timp şi cu miros de bibliotecă. Par mai misterioase cumva şi parcă îmbie la a fi răsfoite alături de o cană cu ceai cald, într-o noapte liniştită, ca să crească şi mai mult suspansul.