În ultimele seri și weekenduri, tot ce mi-am dorit a fost să mă scurg pe sub pătură cu o carte polițistă în brațe. Care habar n-am cum se numește, desigur. De ce să-mi bat capul cu astfel de detalii neesențiale, nu mai bine mă bucur pur și simplu de povestea antrenantă?
Nu știu cum se mobilizează unii să citească lecturi despre leadership, management sau cum să găsești sensul vieții, că mie nu-mi iese nici pace! Tânjesc așa tare după cărți ușurele și relaxante, că simplul fapt de a mă gândi la o carte “complexă” mă face să aleg alternativa unui ecran luminos, adică tv sau pierdut vremea pe Youtube. Din fericire, există și lecturi mai lejere și, tot din fericire, nu-mi (mai) impune nimeni să citesc anumite titluri.
Am început să văd cititul din ce în ce mai mult ca pe o plăcere și din ce în ce mai puțin ca pe un mod de a învăța ceva concret, folositor și inteligent. Nu știu dacă-i bine sau rău sau dacă asta chiar contează, însă sunt într-o perioadă când cititul e doar despre ce am chef, nu despre liste cu ce “ar trebui”. Cred în continuare că poți învăța o grămadă de lucruri din cărți, doar că lectura poate fi și just for fun. Nu știu cât va mai dura perioada asta, dar deocamdată e bine. Continue reading
