Când am alergat primul meu maraton, habar n-aveam cum stă treaba cu timpul brut vs. timpul net și nu știam mare lucru despre partea “logistică” a curselor. Între timp am mai aflat unele lucruri 🙂

Acest articol este scris pentru începătorii într-ale alergării, care au prins microbul mișcării și vor să participe la curse oficiale, dar nu știu prea multe despre cum se desfășoară ele. Desigur, cursele de alergare variază ca mod de organizare, însă mi-am propus să surprind aici câteva caracteristici generale. Completările la obiect sunt apreciate, le poți lăsa într-un comentariu.

“Maraton” de… 5 km

• Pe scurt: un semimaraton are 21,097 km, iar un maraton, 42,195 km. Denumirea de “maraton” se folosește uneori și pentru distanțe de 38-40 km (mai ales la cursele montane), însă dacă ai alergat 5 sau 10 km în cadrul Maratonului București, nu se cheamă că ai alergat un maraton :D.
• De obicei cursele sunt denumite în funcție de proba cea mai lungă (de exemplu, Maratonul București), însă în cadrul lor pot exista trasee mai scurte, de 21 km, 10 km, 5 km, ștafetă etc.
• Ultramaratonul este orice cursă pe distanță (mult) mai mare de 42,195 km (discutabil dacă 45 de km, de exemplu, poate fi considerată o cursă de ultra).

Unde găsești recomandări de curse de alergare

• Pe Facebook, pe grupurile de alergare.
• Pe diferite bloguri (printre care și al meu – aici am scris despre cursele la care am participat)
• Există și site-uri agregatoare de curse, de exemplu sportsplanner, iar de acolo poți merge pe site-ul oficial al competiției pentru detalii.
• Mai poți cere sugestii de la prietenii alergători (dacă sunt super-pasionați, nici nu va fi nevoie să le ceri :))).

Cum te înscrii la o cursă de alergare

• De obicei online, completând un formular aflat pe site-ul cursei. Plata o poți face de asemenea online sau prin transfer bancar. Unele curse oferă și posibilitatea de înscriere la fața locului, în ziua competiției.
• Citește Frunzărește regulamentul. Nu e cazul să iei notițe, dar asigură-te că știi în ce te bagi.
• Personal, înainte de a mă înscrie la o cursă, citesc impresii ale celor care au fost acolo (dacă e vorba de cunoscuți sau prieteni, cu atât mai bine), mă uit pe traseu, locație, răsfoiesc ceva albume cu fotografii de la cursă etc. Desigur, sunt de luat în calcul și costurile cu transportul și cazarea, dacă alergarea se desfășoară în altă localitate. *O idee e să cuplezi cursa de alergare cu o vacanță mai mică sau mai mare în zona respectivă, ca să merite drumul, mai ales dacă locația e mai departe 🙂

Traseu

• Aici e un întreg univers de explorat: curse care au loc în orașe, pe asfalt și prin parcuri, curse de trail – pe pământ, prin păduri, pe munți, curse de șosea cu sau fără diferență de nivel, curse de noapte Sigur vei găsi ceva pe gustul tău!
• N-ar strica să arunci un ochi pe traseu înainte de cursă, măcar să-ți faci o idee. De obicei, acesta este semnalizat cu benzi, săgeți, indicatoare etc. În oraș e mai ușor, însă la cursele montane poate fi o adevărată provocare să nu te pierzi, mai ales dacă ai “noroc” de ceață. 

Dar biletu? Cât e biletu??

• Majoritatea curselor de alergare presupun plata unei taxe de participare. Mulți se miră când aud chestia asta: De ce să plătești să alergi, când poți să o faci gratis, în parc? Ei bine, cam pentru aceleași motive pentru care plătești să mergi la un concert, când poți să asculți piesele gratis pe Youtube 😀 Atmosferă, senzații, comunitate, traseu deosebit/ altfel inaccesibil etc. – sunt o grămadă de motive. Organizarea de evenimente sportive este (sau ar trebui să fie) un business ca oricare altul, deci e normal să existe un cost, iar organizatorii să obțină profit. Din păcate, mulți participanți habar n-au câtă muncă e în spatele organizării unei curse, de la obținerea zecilor de avize până la mulțumirea alergătorilor (care, să recunoaștem, e o misiune foarte grea :)).
• Costul înscrierii variază în funcție de cursă, nu o să intru aici în detalii referitor la cât de justificate sau nu sunt prețurile, fiecare decide dacă merită să investească în cursa X sau aleargă în parc pe gratis.
• Există și curse gratuite, susținute în totalitate de sponsori și voluntari sau organizate de instituții ale statului și companii. Mie mi-a plăcut mult Pe Argeș în Jos de la Pitești, o cursă gratuită super-bine organizată.
• La majoritatea curselor, cu cât te înscrii mai repede, cu atât plătești mai puțin. Fie pe sistemul “primii 1000 plătesc cea mai mică taxă, următorii 1000 un pic mai mare și tot așa”, fie taxa difertă între anumite date, tot pentru a încuraja înscrierea cât mai devreme. De exemplu: 1-31 mai – 50 lei | 1 iunie – 1 august – 100 lei | 2 august – 10 octombrie – 120 lei. Uneori, taxa variază și în funcție de ce alegi să conțină kitul. Vezi mai jos.

Kitul

• Pentru taxa de participare plătită primești un kit care include diferite produse și/ sau beneficii. De obicei, acesta e format din numărul de concurs și medalia de finish, alături de asistență medicală, acces la toalete, puncte de alimentare/hidratare, traseu marcat etc. Alte beneficii: tricoul cursei, pliante cu nemiluita, produse de la sponsori (batoane proteice, geluri, detergent, bandane, șepci, jambiere, șosete etc.), vouchere de reduceri, acces la pasta party etc.
• La unele curse îți poți personaliza kit-ul. Dacă vrei doar să alergi și nu ai pretenție la un kit bogat, plătești un preț minim. Dacă îți dorești mai multe produse în kit, taxa crește în funcție de ce adaugi. Așa se întâmplă la Ciucașx3, unde ai de ales dintre diferite produse.
• Kitul îl poți ridica cu câteva zile înaintea competiției, dintr-un punct anunțat de organizatori, pe baza unei declarații prin care îți asumi că ești apt de efort fizic și că vei respecta regulamentul cursei (pentru unele curse e posibil să ai nevoie de adeverință de la medic). De cele mai multe ori, kitul se poate ridica și în ziua cursei, de obicei pentru nerezidenții localității respective.

Echipamentul

• Poartă numărul de concurs vizibil pe toată durata alergării, pe partea din față a tricoului/ pantalonului. Îl poți fixa cu bolduri, un elastic sau îl poți prinde cu ajutorul suporturilor speciale.
• În funcție de alegerea organizatorilor, cipul e inclus în spatele numărului de concurs sau îl primești separat și trebuie să-l prinzi de șiret ori de gleznă.
• La unele curse de munte există un echipament obligatoriu, care poate include, pe lângă numărul de concurs, pantofi cu profil montan, haină de ploaie, bidon de apă etc.
• Vremea la munte e foarte schimbătoare, la o singură cursă poți trece prin toate cele 4 anotimpuri, așa că fii pregătit!

Tic-tac, tic-tac

PB = Personal best = Cel mai bun timp pe care l-ai obținut pe o anumită distanță = Posibil motiv de umflat în pene 😀

• La majoritatea curselor există un timp limită în care trebuie să parcurgi traseul ales. De exemplu, la un maraton pe plat, acesta poate fi de 6 ore, dar pentru aceeași distanță la munte timpul crește până la 8 sau 9 ore.
• Primesc medalie toți cei care termină cursa în timpul limită stabilit. Uneori, organizatorii sunt de gașcă și dau medalii și celor care au trecut linia de finiș după această limită, însă în acest caz aș spune că e o favoare făcută alergătorului, nu o obligație.

Zona de start/ finish

• Verifică atent ora și locul unde se dă startul pentru cursa/ categoria la care te-ai înscris. E posibil ca în cadrul aceluiași concurs să fie starturi la ore diferite, în funcție de distanță.
• La cursele mai mari, în zona de start poți găsi o zonă expo cu standuri diverse, cu produse și servicii pentru alergători sau chestii conexe.
• Tot la zona de start s-ar putea să ai la dispoziție și o garderobă unde să te schimbi și unde îți poți lăsa obiectele personale. Totuși, nu lăsa documente importante sau obiecte de valoare, nimeni nu își asumă răspunderea pentru pierderea lor.

Așezarea pe sectoare

• La cursele cu un număr foarte mare de participanți, alergătorii sunt așezați pe sectoare în funcție de PB-ul pe distanța respectivă, solicitat anterior în formularul de înscriere. Așadar, dacă alergi lejer, respectă alocarea și nu te așeza în rând cu kenyenii. De asemenea, când ești începător și nu există o anumită așezare pe sectoare, nu te posta în fața tuturor pentru că: 1. îi vei încurca pe alergătorii rapizi, 2. există tentația să pornești ca din pușcă și să obosești imediat, plus că 3. riști să primești coate cât cuprinde (neintenționat, desigur :D).

Mersul e permis

• Nu ești obligat să alergi pe toată durata cursei, poți să mergi pe anumite porțiuni, iar asta nu înseamnă că trișezi. Desigur, nu-i recomandat să mergi chiar pe TOT traseul, doar ai venit acolo să alergi, nu să te plimbi 😀

Pauză de toaletă

• Ce se întâmplă dacă simți “chemarea naturii” în mijlocul cursei? Stai liniștit, nu ești singurul! Poți folosi una din toaletele de pe traseu. Dacă știi că emoțiile te afectează ușor, vezi dinainte unde vor fi amplasate, iar înainte de cursă fă o vizită la toaletele ecologice din zona de start. Nu lăsa însă acest detaliu pe ultima sută de metri, altfel riști să stai la o coadă interminabilă dacă e o cursă cu mulți participanți.

Pacerii

• Cunoscuți și ca pacemarkeri sau “iepuri”, pacerii sunt alergătorii mai experimentați care termină cursa într-un timp dinainte stabilit, trecut pe baloanele colorate cu care sunt echipați. Astfel, alergătorii care decid să li se alăture pot menține mai ușor un ritm constant și au parte de suport și motivație pe durata cursei.

Puncte de alimentare/ hidratare

• Ca să ai energie pe durata cursei, pe traseu vei găsi din loc în loc mese cu alimente și băuturi: apă, isotonic, sucuri, fructe, glucoză, stafide, ciocolată, cuburi de zahăr, biscuiți, covrigei, roșii, cașcaval, brânză, nuci, murături, miere, dulceață etc. (am dat mai multe exemple, pentru curse urbane și montane, nu te aștepta să le găsești pe toate la toate cursele :P).
• Frecvența lor variază, dar te poți aștepta să le găsești undeva la 5 km (distanța crește la cursele montane). Personal, consider că la cursele scurte (5-10 km) nu are sens să cari după tine ditamai bidonul cu apă și te poți baza pe ce oferă organizatorii.
• Nu e recomandat să testezi la cursă geluri/ batoane pe care nu le-ai mai încercat niciodată înainte, pentru că nu știi cum va reacționa stomacul tău.
• La cursele urbane e ok să arunci paharele de plastic pe jos în timpul alergării, de preferat în apropierea zonelor de hidratare/ alimentare, însă ai mare grijă să nu-i lovești pe ceilalți alergători. Sub nicio formă nu arunca ambalaje sau pahare pe traseele montane! Nu doar că dai dovadă de lipsă de respect față de natură, dar poți fi descalificat. Dacă ai trecut deja de punctul de hidratare când ai golit paharul, ia-l cu tine până la următorul. Nu lăsa gunoaie pe munte! 

Timp brut vs. net.

• Diferența dintre timpul brut și cel net apare la cursele cu un număr foarte mare de participanți, unde treci pe sub poarta de start (începi cursa propriu-zisă) la 5-10 minute sau chiar mai târziu după ce s-a dat startul oficial. Timpul brut include și minutele respective, pe când timpul net este timpul tău real, adică cel în care ai parcurs distanța dintre linia de start și cea de finiș. Pe scurt:
  • Timp brut = timpul dintre momentul startului oficial și trecerea liniei de finiș
  • Timp net = timpul dintre trecerea liniei de start și a celei de finiș

Fotografii

• Ce-ar fi o cursă de alergare fără o poză (două, trei, o mie…) în care să apari în toată splendoarea ta – adică transpirat, obosit, ciufulit :))? Din experiența mea de până acum, la cursele din România fotografiile sunt gratuite (costul lor e inclus în kit, cum ar veni), iar organizatorii se asigură că au fotografi profi pe traseu, precum și la start/ finiș. Așa că după cursă foarte probabil îți vei petrece ore bune răsfoind albumele cu sute de fotografii de pe Facebook, în încercarea de a te identifica printre ceilalți alergători. Dacă mergi la curse în străinătate, e posibil ca fotografiile să fie contra-cost (pentru a primi fotografiile fără watermark, la rezoluție bună, ți se va cere un preț). 

Voluntarii

• La buna desfășurare a cursei contribuie o întreagă echipă, iar voluntarii reprezintă o parte importantă a acesteia. Sunt oamenii care îți întind paharele cu apă la punctele de hidratare, te încurajează, te îndrumă pe traseu, taie bananele și se asigură că farfuriile de la punctele de alimentare sunt pline. Poate nu vor fi întotdeauna pe fază, poate îți vor părea mai dezorientați decât tine, mai obosiți – sunt și ei oameni. Dar se află acolo de bunăvoie și dau din timpul lor pentru ca tu să te simți bine, așa că RESPECTĂ-I!

O să închei cu un gând personal.

Consider că reuşita unei curse depinde de fiecare alergător în parte, nu doar de organizatori, sponsori, parteneri etc. Depinde de mine, ca alergător, cum pornesc în cursă, cu ce mental abordez traseul, cât de pregătit sunt, cum ştiu să mă bucur de ceea ce se întâmplă acolo. Mai ales, depinde de mine să învăţ ceva din experienţa asta, fie că e despre mine, despre corpul meu sau despre alergare, în general. Aşa că înainte să dai vina pe ceilalți pentru o cursă mai puțin plăcută, întreabă-te dacă tu ţi-ai făcut partea.