Muzica mea de alergare

Unele voci spun că muzica influențează pozitiv alergarea și îți dă un zvâc în timpul mișcării. Iar asta indiferent de ritm și volum. Se pare că la fel de eficientă e și muzica ascultată înainte de antrenament. Cauți noi melodii pentru playlistul tău de alergare? Poate te inspiră opțiunile mele 🙂

Ce muzică îmi place să ascult când alerg

Foto: Alexandru Farca

Ei bine, melodiile mele preferate când alerg sunt propriile gânduri, țopăitul de la unul la altul, într-o succesiune rapidă, care uneori mă amețește și mă face să uit a câta tură de lac e cea tocmai încheiată. E reconfortant să am timpul ăsta al meu, în care cadența pașilor să fie una cu cea al gândurilor. Dacă mă concentrez un pic, se aude și muzica bătăilor de inimă sau cea a răsuflării.

Gândurilor li se adaugă și alte melodii matinale ale parcului; asta pentru că de obicei ies la alergat dimineața, când e liniște și zen. Am făcut de câteva ori greșeala de a merge în IOR în serile de vară, când anarhia ia în stăpânire aleile din jurul lacului și când ai impresia că te afli într-o uzină cu sunete deloc armonioase, din cauza aglomerației.

Dar să revenim la diminețile alea calme. Atunci, muzica parcului include ciripit de păsări în zeci de tonuri, fâșâitul roților de bicicletă pe asfalt, câte un claxon răzleț sau vântul care adie printre copaci. Uneori, mai apar în partitură și picăturile de ploaie. Poate o coversație cu un partener de alergare. Melodiile sunt punctate de săriturile peștilor în apă ori de rațele și lebedele care se plimbă pe lac, de obicei discret.

Mai e și “muzica” motoarelor de la mașinile care fac curat prin parc sau a suflantelor de frunze, pe care mă străduiesc să o trec cu vederea.

Poate părea ciudat, dar n-am alergat niciodată cu muzică în urechi. Mi se pare că aș pierde toată distracția dacă m-aș ascunde în perechea de căști. Sau poate e doar comoditatea și lipsa de obișnuință în a lua căștile la alergare (încerc să am cât mai puține obiecte cu mine).

Ce-i drept, în timpul curselor e plăcut să aud muzica de la punctele de animare, fie ea live sau înregistrată, și mă impulsionează să alerg mai repede (chiar dacă asta înseamnă că la oboseală mă apucă să îngân și eu ce aud – Fuego, cum am pățit la Cluj acum doi ani). Și mi se întâmplă uneori să mi se prindă de creier o melodie care să mă obsedeze apoi în timpul alergatului. Cine știe? Poate la un moment dat o să prind și eu microbul muzicii la căști. Însă până atunci mă bucur de gânduri și natură.