Arome şi gusturi din Toscana – o bucăţică savuroasă de Italia

Săptămâna trecută am gustat din aromele şi delicatesele Toscanei, într-o vacanţă revigorantă, plină de soare şi câţiva stropi de ploaie. Au fost şapte zile de răsfăţ, cu mers intens şi urcat dealuri încăpăţânate, pierdut trenuri, dar şi admirat peisaje, clădiri şi savurat bunătăţi.

vin-chianti

Osteriile şi restaurantele italiene au de obicei un program cu întrerupere după-amiază, un lucru bun pentru angajaţi, dar foarte neplăcut pentru turiştii infometaţi care nu vor să se mulţumească doar cu un sandviş mediocru – adică ditamai pâinea cu o feliuţă de prosciutto – şi vor o masă adevărată. Multe restaurante percep „coperta”, care poate ajunge şi la 2 euro de persoană. Teoretic, această taxă include pâinea şi apa, însă nu e o regulă.

Mâncărurile din Toscana mi s-au părut mai „serioase”, mai grele faţă de cele din alte regiuni ale Italiei, bazate pe carne din belşug, pe vânat, în special cinghiale (mistreţ) sau cinta senese (o rasă de porc specifică regiunii). Multe magazine cu produse tradiţionale au la loc de cinste, vizibil, un cap de mistreţ împăiat 😀 Mi-au cam lipsit peştele şi fructele de mare şi chiar ni s-a recomandat să evităm să le comandam în zonă, pentru că de obicei sunt congelate şi nu foarte gustoase. Cu toate astea, în Bologna am găsit la un restaurant o bunătate de peşte, pregătit la gratar ca la carte. Desigur, nu am mâncat doar peşte, ci am gustat şi din bunătăţile tradiţionale ale Toscanei.

Ribollita este o supă toscană tradiţională – supă mai mult cu numele, pentru că de fapt e o mâncare de fasole cu pâine înmuiată în ea. Se mai adaugă varză şi alte legume, sau chiar năut, şi nelipsitul ulei de măsline. Chiar dacă nu arată prea apetisant (o traducere aproximativă pentru „ribollita” ar fi „răsfiartă”), are un gust bun şi vă va aduce poate aminte de tocăniţele de fasole de pe la noi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Toscana este renumită pentru vinurile ei, dintre care celebru este Brunello. În anii 1966 şi 1980, acesta a fost printre primele tipuri de vinuri italiene ce a primit titlurile DOC (denumire de origine controlată) şi DOCG (denumire de origine controlată şi garantată). Nu mă pricep prea mult la vinuri, aş spune că în vacanţa asta am băut şi unele bune şi unele mai puţin bune, însă dacă treceţi pe-aici vă recomand să încercaţi măcar un pahar, unele enoteci oferă chiar degustare gratuită.

vinuri-montepulciano-toscana

Ca antipasti, în Toscana am văzut mai peste tot platouri de prosciutto şi mortadella, tăiate în felii extra-subţiri şi servite eventual alături de măsline sau frunze de salată. Mortadella este specifică pentru Bologna, dar desigur că o găsiţi în mai toată Italia. O altă variantă pentru antreuri sunt brânzeturile, servite cu dulceţuri variate.

antipasto-toscan

antipasto-in-toscana

branzeturi-si-dulceata-siena

Pici sunt pastele specifice zonei, foarte populare în combinaţia „Pici, cacio e pepe”, adică paste cu brânză Pecorino (de oaie) şi piper. E un fel de mâncare simplu, dar tare bun. Desigur, pastele le găsiţi sub o grămadă de forme, alături de sosuri care mai de care mai gustoase.

pici-cacio

paste-delicioase

paste-intr-o-piata-din-florenta

Pentru iubitorii de preparate sănătoase şi mai nepretenţioase, salatele de tot felul fac cu ochiul din mai toate restaurantele.

legume-la-gratar-si-mozzarella

insalata-toscana

Ca în multe locuri din Italia, îngheţata se află la loc de cinste. Aveţi grijă la culori: dacă sunt prea puternice, e semn că îngheţata respectivă nu e colorată natural. Nuanţele exagerate de verde de la îngheţata de fistic (pistacchio), de exemplu, ar trebui să vă pună pe gânduri cu privire la calitatea produsului respectiv. Despre cum să recunoaşteţi îngheţata adevărată, citiţi mai multe aici.

inghetata-delicioasa

Tot la categoria deserturi, tradiţionali în Toscana sunt cantuccini şi vin santo: biscuiţi tari, cu migdale, alături de un vin dulce. Cantuccini se găsesc de cumpărat în mai toate magazinele cu suveniruri, în varianta clasică sau cu cacao. De asemenea, găsiţi din belşug tot felul de dulcegării, care mai de care mai colorate şi vesele.

cantuccini

dulciuri-toscana

Cum ar fi o vacanţă în Italia fără celebrul tiramisu? 🙂

tiramisu

3 recomandări de final

1. Am observat că Gelateria Grom din Siena e mereu aglomerată, aşa că am intrat de curiozitate şi am savurat o îngheţată consistentă de cacao. Gelateria are o varietate de gusturi şi arome de îngheţată, sorbetto, granita siciliana, frappe şi ciocolată caldă, preparate după reţete „ca odinioară”. Un punct în plus: e deschisă până târziu în noapte. Adresa este Via Banchi di Sopra, nr. 11/13, Siena

2. Dacă vreţi să simţiti gustul mâncărurilor tradiţionale, în Italia se recomandă să mergeţi la o osterie. Multe dintre ele sunt afaceri de familie, cu puţine mese, amenajate simplu.

De la B&B-ul la care am stat în Siena ni s-a recomandat cu căldură Osteria Nonna Gina di Lella e Dado, un local cu preparate specifice zonei. În lipsa unei astfel de sugestii, probabil că aş fi ezitat să iau masa aici. Multe din osteriile în care am intrat arătau ca nişte cârciumi din anii ‘80, cu mobilier vechi şi obiecte înşirate peste tot, atmosferă care pe mine nu mă prea inspiră când vine vorba de luat masa.

La osteria Nonna Gina interiorul este destul de aglomerat, cu tavan jos, lumina difuză, mese şi scaune simple. Mâncarea s-a dovedit însă a fi ok, chiar dacă servirea a fost cam lentă. Una peste alta, a fost o experienţă interesantă.

cina-la-osteria-nonna-gina-siena

La sfârşitul mesei primiţi din partea casei grappa şi amaretto, din care vă puteţi servi după pofta inimii.

amaretto-si-grappa-la-osteria-nonna-gina-siena

Când plecaţi, în dulapul de lângă uşă vă aşteaptă un suvenir gratuit: o copie a meniului, de luat ca amintire.

Adresa Osteriei Nonna Gina este str. Piano Mantellini, nr. 2, Siena.

3. Dacă vreţi ceva mai pretenţios, mergeţi la restaurantul Il Canto, din cadrul Hotelului La Certosa, situat în Siena, dar mai la margine, într-o zonă liniştită, cu multe căsuţe frumoase. Restaurantul se află în clădirea unei foste mănăstiri, cu o curte spaţioasă, de vis, iar interiorul este amenajat cu mult bun gust. Preţurile sunt, desigur, mari, iar servirea mai formală.

—–

Dacă ţi-a plăcut acest articol şi crezi că poate fi util şi altora, dă un like & share pe Facebook 😉

—–

24 thoughts on “Arome şi gusturi din Toscana – o bucăţică savuroasă de Italia

  1. Raluca-Mihaela Ungureanu

    Am citit articolul de dimineata, inainte sa merg la scoala si vreau sa-ti spun ca la Toscana m-am gandit in prima jumatate a zilei. 😛 M-ai cucerit!
    Ti-am mai spus cat imi place felul tau de a scrie si a detalia.. Mi-au placut informatiile tale despre mancare si locurile unde o putem servi… Exact ce aveam nevoie. Cand voi reusi sa ajung pe acolo, ma intorc mai intai aici, sa recitesc. 😀

    Reply
  2. ghindaa

    Ce văd eu acolo în pozele taleeee!!! Că mă urc acum pe/în zmeul fiică -mii şi zbor într-acolo. Arată savuros totul.

    Reply
  3. Anne

    Oh, Doamne, vreau si eu sa ma destrabalez culinar pe-acolo! Pastele arata extraordinar, eu sunt cel mai mare fan al lor! 🙂
    P.S. : Stiu ca nu prea comentez, dar imi plac tare mult articolele tale de genul asta. Te pricepi de minune sa redai atmosfera si sa faci omul curios-pofticios.

    Reply
    1. Andra :)

      Şi eu sunt fan paste, mai ales cu legume multe alături, yummy!! Au şi o grămadă de brânzeturi pe-acolo, deci trebuie neapărat să ajungi 😉
      Mulţumesc! Mă încurajează aprecierile voastre 🙂

      Reply
  4. Ana Maria

    Numai bunatati !!! Oricum iti spun eu un scoop…la Grom nu mai fac nicicum inghetata dupa retetele de altadata…stiu din surse sigure…daca fac rost de filmat o sa vi-l arat 😉

    Reply
  5. Silving

    Slava Domnului ca tocmai am mancat, asa ca postul asta l-am citit ca pe o curiozitate, dar fara sa salivez 😀 Culmea e ca si eu ma gandesc la Toscana de ceva vreme, desi n-am fost pe acolo.Pana ajung, raspunzi tu intrebarilor mele 🙂

    Reply
    1. Andra :)

      În vacanţa asta de o săptămână am mâncat mai multe brânzeturi şi salamuri decât am mâncat în ultimii 2-3 ani :))) Merg de minune cu un pahar cu vin 🙂

      Reply
    1. Andra :)

      Când m-am uitat pe poze, deja m-a apucat dorul. Uneori îmi dau seama cât de frumoase au fost vacanţele mele de-abia când mă întorc acasă…

      Reply
  6. Pingback: De vizitat în Santorini: Muzeul Vinului | Zâmbet şi sănătate

Leave a Reply to Ana Maria Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.