Săptămâna viitoare nu vreau să mai gândesc. Vreau doar să simt, să zbor, să respir aerul de mare, să aud dialecte ciudate, să mă înfrupt din bunătăţi. Să fiu fără griji, ca un copil.
Trăiesc
11 Replies
Tag Archives: călătorii
Călătoriile, un timp magic
De fiecare dată când citesc ceva despre călătorii, mă apucă inevitabil dorul de a-mi lua zborul pentru a descoperi noi orizonturi.
Călătoriile sunt pentru mine un fel de suspendare a curgerii timpului, pentru că aduc în prim-plan un spaţiu unde doar „aici” şi „acum” contează, unde nu există griji, program, „trebuie”, ci doar o dulce libertate de a explora şi de a cunoaşte. În vacanţe, lumea reală capătă prioritate; internetul e deja ceva depărtat şi desuet, în timp ce ochii sunt căscaţi la maxim, cu dorinţa de a absorbi cât mai mult din ceea ce se află în jur. Sufletul e atât de plin de frumuseţea noului, încât se îmbată cu ideea că momentele magice de acum vor dura pentru totdeauna.
Plimbările pe alte meleaguri sunt o invitaţie la a te pune în pielea locuitorilor unui spaţiu diferit. Îmi place să-mi imaginez viaţa oamenilor din locul respectiv, bucuriile, temerile lor şi modul de a privi lumea. Oare cum se raportează la existenţa lor, sunt mulţumiţi, îngrijoraţi, stresaţi? Sunt mândri de ceea ce sunt, de oraşul/ţara lor? Se verifică stereotipurile auzite despre ei? Sunt chiar atât de diferiţi de mine? Mai contează diferenţele culturale în ziua de azi? Continue reading
Sorrento şi coasta amalfitană – impresii şi amintiri (II)
Amintirea cea mai frumoasă din Amalfi este legată de un prânz delicios, la un restaurant unde am servit masa pe o terasă acoperită de pe care am privit marea printre picăturile de ploaie. Aici am fost serviţi cu nişte pâinici negre, cu cerneală de sepie, aduse într-un săculeţ din pânză, cu un miros divin. Am savurat şi nişte scoici şi un peşte la grătar cu legume.
Sorrento şi coasta amalfitană – impresii şi amintiri (I)
Weekend-ul trecut am avut parte de o mică vacanţă pe coasta amalfitană, care s-a dovedit a fi tare plăcută şi relaxantă, chiar dacă a fost… udă. A plouat aproape tot timpul, sub forme diferite, de la stropi mărunţi până la rafale puternice, dar a existat şi o parte bună: n-a bătut vântul :D. Ploaia nu ne-a împiedicat să ne plimbăm prin Sorrento şi prin împrejurimi (chiar dacă la adăpostul umbrelelor), să admirăm peisajele şi să gustăm din bunătăţile locului.
Vacanţa a început cu o mică aventură: din Napoli am luat trenul greşit şi în loc de Sorrento am nimerit în Sarno, un sătuc liniştit, capăt de linie al Circumvesuvianei. Conductorul a fost amabil, ne-a îndrumat în direcţia corectă şi din fericire n-a trebuit să plătim din nou biletul. Într-un final, după ce am schimbat trenul de două ori şi am tremurat prin gări, am ajuns la destinaţia noastră, Sorrento, un mic orăşel cochet care musteşte de turişti, cu multe magazine de lux, dar şi străzi liniştite şi pitoreşti.
Escapadă de weekend la Munchen
Mini-vacanţa de două zile şi un pic la Munchen a fost o mică deconectare perfectă: un oraş necunoscut, oameni dragi, chef de plimbat şi descoperit.
Munchen-ul s-a dovedit a fi mai colorat decât mi-l imaginasem, cu clădiri „serioase”, dar împodobite discret cu detalii plăcute, în nuanţe vii. Chiar dacă vremea a fost cam cenuşie, oraşul ne-a arătat o faţă prietenoasă şi veselă, poate şi pentru că urma un carnaval, iar pregătirile din centru erau în clocot. Am văzut mulţi oameni cu peruci, îmbrăcaţi în culori ţipătoare şi costume care de care mai fanteziste, cu tatuaje şi coafuri exotice, aşa că m-am tot întrebat unde sunt nemţii ăia serioşi şi duri 🙂
Traficul este lejer, metroul – foarte bine organizat, iar străzile – largi, aerisite, mărginite de clădiri şi biserici solide, dar simple.
Miercurea fără cuvinte: Munchen colorat
Miercurea fără cuvinte: Remember Como
Despre călătorii – varianta personală
Se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte. Eu cred că o experienţă face cât o mie de imagini şi o mie de cuvinte la un loc. Sunt unele trăiri unice, emoţii de o secundă sau uimiri care pur şi simplu nu pot fi reproduse, oricât de priceput ar fi fotograful, pictorul sau scriitorul. Deoarece ne apar magice, pentru câteva clipe şi apoi dispar ca o bulă de săpun. Sau pentru că fac să vibreze o coardă a sufletului propriu într-un fel plăcut pentru noi, dar care nu poate fi auzită de urechile altui om sau nu înseamnă nimic pentru el.
Început de 2012 în Barcelona (2)
Început de 2012 în Barcelona (1)
——————
În ceea ce priveşte parcurile din Barcelona, am fost fascinată de Montjuic, îngrijit, amenajat pe etaje, cu o vegetaţie deosebită, cu multe alei şi locuri de descoperit. Păcat că era cam pustiu.
Început de 2012 în Barcelona (1)
Recunosc că am oroare de Revelion şi de toată tevatura asta din jurul lui. Anul ăsta a avut însă un sfârşit de an perfect. Am petrecut o mini-vacanţă de trei zile la Barcelona, iar Revelionul a fost… ca şi cum n-ar fi fost. Asta pentru că 1. temperatura a urcat până la 17-18 grade ziua; 2. cam peste tot era verdeaţă; 3. nu am făcut nimic în sensul „tradiţional” în noaptea dintre ani, gen şampanie, ieşit în stradă, artificii, petarde, lamulţănit, etc., ci… am dormit 😀 Exact ca într-o noapte obişnuită.
Acum despre Barcelona: e un oraş frumos, asta e clar.
După o aterizare cu emoţii din cauza turbulenţelor, am avut parte încă din aeroport de un apus de vis.
