Am făcut școala de șoferi pe o Dacie 1310. Greu de băgat în viteze, zgomotoasă și rezervată la accelerat. La fel m-am simțit eu la Timotion anul acesta, răsuflând din greu la proba de 21 km.

Dar să începem cu începutul. Mi-am făcut încălzirea în drum spre centru, iar după 7 km am ajuns în zona de concurs, deja foarte animată.
Mă bucur să văd și la acest concurs din ce în ce mai mulți participanți, atât cu experiență, cât și începători. Peste 5000 de persoane au alergat, au biciclit și au contribuit la susținerea a 42 de proiecte de educație, sănătate, incluziune socială, artă și cultură, spații publice și comunitare, diversitate, mediu, participare civică. Pentru că dincolo de a fi un concurs, Timotion este un eveniment de strângere de fonduri, zâmbete și speranță.
După o mică baie prin mulțime și ronțăit un baton, am intrat în zona de start și am făcut urmărit încălzirea. M-am bucurat să văd baloanele colorate ale pacerilor și m-am gândit că mi-ar prinde bine să mă țin după unul. Voie bună, distracție, apoi start!
Pentru cei 21 de kilometri am avut de parcurs 2 bucle, cu un traseu puțin diferit față de anul trecut, din cauza lucrărilor din zona Traian. Au venit la pachet cu un bonus picant: niște coborâri și urcări pe sub poduri. Greu la deal cu Dacia veche, am simțit urcările din plin.
Pe prima buclă am avut companie și participanții de la 10 km, așa că timpul s-a dus destul de repede pe sub tălpile mele, animate de încurajările de la voluntari și ceilalți alergători. Mi se pare că de la an la an sunt tot mai mulți voluntari pe traseu, cu pancarte simpatice și gata să ne ofere din energia lor. Și fotografii au fost generoși cu pozele – cred că la nicio cursă n-am mai văzut atât de mulți fotografi!

După o treime de cursă, schimbătorul de viteze nu prea a mai funcționat și motorul a început să tușească. Am încercat să-l dreg cu niște cofeină, dar răspunsul a întârziat. Între timp se făcuse și foarte cald și pe unele porțiuni am simțit soarele din plin. Mi-am promis că pe ultimul km o să dau tot ce pot, și am turat motorul la maxim, motivată doar de gândul că nu mai e mult până la finish. Turația se pare că a fost doar în mintea mea, în cifrele de pe ceas nu s-a văzut.
Timpul oficial a fost 1:42:53 – locul 6/78 la Open Feminin. Deși pe durata cursei am simțit că mă descompun, după ce am terminat cei 21 km și am stat puțin la umbră mi-am revenit foarte repede. Gata de noi alergări!


Căldura din acest an a fost… altceva. La crosul de 5km mirosea a asfalt încins. Greu pe porțiunea de Pârvan. 🙄
Felicitări pentru reușită și, în spiritul tradiției, “poate ne intersectăm anul viitor”. 🤗