Mi-am propus să iau la pas muzeele Bucureştiului, în căutare de noi colţuri deosebite care să mai coloreze un pic monotonia zilnică. Într-o sâmbătă după-amiază a venit şi rândul Muzeului Theodor Pallady, un loc nu foarte promovat printre obiectivele turistice ale capitalei.

Muzeul se află pe strada Spătarului, nr. 22, aproape de biserica Armenească, într-un cartier liniştit de case frumoase, unde weekendurile se arată leneşe, asemenea mâţelor care dorm cu burta la soare prin curţi. Pe drum am văzut şi câteva clădiri de vis, cu arhitectură elegantă şi flori colorate în porţi.

Mi-am dorit să vizitez acest muzeu în primul rând datorită clădirii în care este găzduit. Casa Melik este una dintre cele mai vechi din Bucureşti, fiind construită în anul 1760, în stil tradiţional românesc. Numele îi provine de la unul dintre proprietari, Iacob Melik, care a şi restaurat-o în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, păstrând însă stilul original. În anul 1970, casa a fost amenajată ca muzeu, astfel că acum aici poate fi admirată colecţia soţilor Serafina şi Gheorghe Răut, ce constră într-o serie de picturi realizate de Theodor Pallady, precum şi de alţi pictori europeni (francezi, spanioli, englezi, olandezi etc), plus obiecte de mobilier, ceramică, statuete, textile etc.

Am descoperit cu uimire câteva exponate de pe tărâmurile exotice ale Asiei sau din timpuri foarte vechi (statuete din secolul al XIII-lea). Am stat vreme bună în casă admirând ornamentele sculptate cu atenţie pe dulapuri şi detaliile inedite ale tablourilor. Obiectul meu preferat a fost un ceainic superb, cu motive verzi şi roz, elegant, alături de vreo câteva mici statuete thailandeze, ascunse în spatele unei vitrine masive. În plus, mi-a plăcut mult pridvorul de la etaj, închis cu geamuri, unde în weekend se organizează cursuri de desen şi pictură pentru copii.

Ce m-a cam descumpănit a fost prezenţa celor 2 supraveghetoare care m-au urmărit peste tot, mai mult sau mai puţin discret. Nu înţeleg de ce trebuie să se plece de la premisa că toţi cei care trec pragul muzeului sunt potenţiali “agresori” pentru operele de artă expuse acolo, mai ales că am zărit şi camere de supraveghere. Mi-a fost şi frică să întreb dacă pot să fac fotografii înăuntru (în caz că vă întrebaţi de ce am pus poze doar cu exteriorul).

În muzeul Pallady e linişte, excepţie făcând scârţâitul podelelor şi ciripitul năstruşnic al păsărilor, care pătrunde prin ferestre până în interior. Grădina casei este minunată, cu o vegetaţie bogată şi tufe de trandafir parfumaţi, printre care se zăreşte şi statuia pictorului. Cele câteva bănci te invită să-ţi tragi sufletul şi să te relaxezi (nu, aici nu eşti urmărit :D).

Muzeul este foarte mic, iar numărul lucrărilor realizate de Theodor Pallady mi s-a părut destul de redus. Practic, e o casă obişnuită cu ceva mai multe tablouri, aşa că dacă vă plictisesc muzeele mari, cu săli care parcă nu se mai termină, aici o să vă placă 🙂

Program de vizitare Muzeul Theodor Pallady: miercuri – duminică
11.00 – 19.00 (mai – septembrie)
10.00 – 18.00 (octombrie – aprilie)

Închis: luni, marţi, 1, 2 şi 24 ianuarie, prima şi a doua zi de Paşte, prima şi a doua zi de Rusalii, 1 mai, 15 august, 30 noiembrie, 1, 25 şi 26 decembrie

Preţ bilet: 7 lei

Web: www.mnar.arts.ro/Muzeul-Theodor-Pallady

Facebook: www.facebook.com/MuzeulPallady/