O zi frumoasă merită să se încheie cu o cină pe cinste, mi-am spus atunci. Așa am ajuns să am în față cadrul de mai jos, care mi-a atras atenția într-un mod neașteptat.

Primul gând care mi-a trecut prin minte a fost: “Hm, nu e cam gol peretele ăla?” Apoi, după ce am făcut poza, m-am uitat mai bine și mi-am dat seama că nici nu e nevoie de mai mult, ba dimpotrivă.

Bucata aia liberă de zid dă senzația de deschidere, de ușor. Acum, spațiul ăla gol mi s-a părut cumva terapeutic, ajutându-mă să-mi clătesc privirea de toată încărcătura din peisajul urban, de reclame colorate, de clădiri și mașini înghesuite. A fost eliberator și pentru balastul din minte.

Spațiul gol e o invitație la odihnă și echilibru. Spațiul gol poate deveni un ecran pe care îți vezi mai limpede gândurile și emoțiile cum circulă prin minte.

Încă avem nevoie de spațiu în viețile noastre. Poate de mai mult spațiu decât am crede. Așa că data viitoare, în loc să adaugi, scoate. Simplifică și creează spațiu.  Continue reading →