O zi frumoasă merită să se încheie cu o cină pe cinste, mi-am spus atunci. Așa am ajuns să am în față cadrul de mai jos, care mi-a atras atenția într-un mod neașteptat.

Primul gând care mi-a trecut prin minte a fost: “Hm, nu e cam gol peretele ăla?” Apoi, după ce am făcut poza, m-am uitat mai bine și mi-am dat seama că nici nu e nevoie de mai mult, ba dimpotrivă.

Bucata aia liberă de zid dă senzația de deschidere, de ușor. Acum, spațiul ăla gol mi s-a părut cumva terapeutic, ajutându-mă să-mi clătesc privirea de toată încărcătura din peisajul urban, de reclame colorate, de clădiri și mașini înghesuite. A fost eliberator și pentru balastul din minte.

Spațiul gol e o invitație la odihnă și echilibru. Spațiul gol poate deveni un ecran pe care îți vezi mai limpede gândurile și emoțiile cum circulă prin minte.

Încă avem nevoie de spațiu în viețile noastre. Poate de mai mult spațiu decât am crede. Așa că data viitoare, în loc să adaugi, scoate. Simplifică și creează spațiu. 

Am senzația că uneori ne e teamă de spațiu. Prea des ne-am obișnuit ca spațiul liber să însemne că e ceva ce trebuie completat, iar dacă nu umpli toate locurile goale înseamnă că nu știi sau nu ai destul (ceea ce e nasol, zic unii). Dar, hei, e doar o prejudecată. Mai puțin poate fi mai bine.

“Mai puțin”-ul îți alungă din griji și te faci să te simți liber ca un turist fără bagaj, doar cu poftă de explorare la purtător. “Mai puțin”-ul e ca și cum respiri aer curat după ce ai stat într-o cameră îmbâcsită cu fum și mirosuri puternice. “Mai puțin” aduce, adesea, mai multă liniște.

Nu te teme să creezi spațiu. Indiferent că e vorba de un perete, un raft, o rochie simplă sau de programul tău (mai ales de programul tău și mai ales de sărbători).