Pentru a treia oară am alergat 28 km La Petrovaselo în vie. Îmi place din ce în ce mai mult cursa asta, mai ales că n-a mai fost așa noroi ca anul trecut, deci am putut să dau drumul la picioare cu încredere.

Dimineața cursei am fost fără chef de… orice, dar după start mi-a revenit buna dispoziție. Chiar dacă știam că urcările de la început nu sunt prietenoase pentru picioarele mele obișnuite cu alergările pe plat, am zis “mersi” că măcar pot să înaintez fără să mă gândesc cum să nu-mi las pantofii în noroi.

Se anunțau temperaturi ridicate și soare din belșug, dar prefer acest scenariu în loc de ploaie, cum am prins la cursele de anul ăsta.

Urcările au rămas aceleași; totuși, m-am simțit mai în forță și am reușit să alerg (ca melcul), în loc să merg atât de mult. Am avut și  pacer: un câine drăguț și vioi ne-a ținut companie – părea mai bine antrenat decât mulți dintre noi. :))

Ajunsă la umbra pădurii și scăpată de urcări, am mărit viteza, dar cu atenție să nu mă împiedic sau să alunec. Aici se mai vedeau urme de noroi, însă nu exagerat, aș spune că a fost cantitatea potrivită cât să nu deranjeze praful.

La fel ca până acum, am alergat o buclă de 14 km de două ori, a doua oară în sens opus. A fost un pic schimbată partea de întoarcere din zona de start-finiș, dar distanța a rămas aceeași.

M-a surprins timpul făcut pe prima buclă, 1:16. M-am gândit că pe a doua va fi un pic mai greu de menținut ritmul, mai ales că se încălzise binișor. Nu știam exact pe ce loc sunt, însă eram conștientă că mai e mult până la finiș. Am depășit, am fost depășită, am depășit iar, pot să zic că n-am prea alergat singură cursa asta 🙂

Din categoria “am descoperit gravitația”, pe ultimele coborâri am lăsat picioarele să zburde libere și am prins o viteză cu care nu prea sunt obișnuită. Mai nasol când s-a terminat impulsul gravitației și a trebuit să mă pun iar pe alergat pe bune 😀 Număram deja în minte cei 1-2 kilometri rămași până la final, încurajându-mă că mai e puțiiin!

Cred că “prudentă” este cuvântul care a definit alergarea mea la Petrovaselo, nefiind obișnuită cu terenul denivelat și nici cu diferența de nivel. M-am bucurat că picioarele au cooperat și nu s-au trezit să facă grevă (aka vreo crampă) pe coborâri. Cel mai mult mi-a displăcut partea de lângă baltă, cu iarbă înaltă și alunecoasă, unde nu vedeai pe unde calci. Partea preferată a fost finișul, ca de fiecare dată :))

Rezultatul oficial a fost 2:39:10, locul 2 la Open Feminin din 8 participante și locul 11 la general din 35 de finisheri. Sunt foarte mulțumită de rezultat, în comparație cu anii trecuți când am făcut 2:54-2:56. E drept, acum a ajutat și vremea.

Am plecat acasă cu multe sticle de vin oferite cu generozitate și anul acesta de Petro Vaselo Winery.

Sunt recunoscătoare că am fost din nou la linia de start (și de sosire) a unui concurs atât de fain marca Alergotura, echipă care pune mereu suflet în evenimentele pe care organizează.