La Deva mai fusesem acum ani buni (în 2016) – mai exact la Cetate, când de-abia se renovase, și am povestit într-un articol despre panorama superbă și dealurile verzi care se văd în jur.
Acum am revenit în oraș și bineînțeles că am urcat din nou la cetate.
Fiind weekend și vreme cu soare, mulți plimbăreți îi explorau zidurile. Mi s-a părut că față de data trecută s-au mai făcut lucrări și s-au deschis și alte zone publicului, alături de tăblițe explicative. Mi-ar fi plăcut un pic mai multă poveste și istorie, care să îmbrace datele seci despre construcție, însă e de apreciat ce s-a făcut până acum. Mai sunt porțiuni care probabil urmează să fie deschise pentru vizitare.
Am lăsat cetatea în urmă și am coborât în oraș, cu gândul să luăm cina la un restaurant de pe strada pietonală din centru. Deși trecusem prin Deva, nu mai fusesem pe aici și am avut o surpriză uriașă când am văzut clădirea teatrului. Pare de curând renovată, în contrast cu alte clădiri din jur, care n-au avut o soartă la fel de bună.
Teatrul de Artă Deva, construit în stil secession vienez, cu detalii îndrăznețe, ascunde o intrare „tapetată” cu artă urbană, în care m-am aventurat imediat. Nu mă așteptam la această explozie de culoare, deci surpriza a fost dublă.
Mai sunt câteva clădiri puțin retușate, alături de multe altele care ar avea nevoie de o recondiționare, dar care la vremea lor probabil că erau o mândrețe.
De pe pietonală se vede cetatea în toată splendoarea, cocoțată pe dealul verde.
Cina am luat-o la restaurantul Capriccio, cu preparate inspirate de bucătăria italiană. Meniul cam stufos nu m-a încântat la prima vedere, dar mâncarea a fost delicioasă și foarte aspectuoasă. Încă o surpriză frumoasă! Ascuns într-o curte, restaurantul a fost o oprire binevenită după ziua plină.
Am ales într-un final supă cremă de hribi cu trufe și curcan cu sos camembert și cartofi dulci, deși erau o mulțime de alte bunătăți care m-ar fi tentat. Limonada a mers ca unsă, mai ales că avea o combinație de lămâi și portocale.
Când am plecat de la restaurant spre mașină deja se înserase, însă tot a rămas timp de admirat Palatul administrativ. Și el o surpriză plăcută prin arhitectură, cu detalii interesante, inclusiv stema cu corbul familiei Huniade.
Au mai rămas lucruri de văzut și experimentat în zonă, așa că la un moment dat sper să mă întorc pe-aici.
