Barcelona, București, Cluj, Munchen, Varșovia, Viena. Sunt orașele în care am vizitat până acum grădini botanice, iar de curând am adăugat la această listă și Zurich. Cred că am mai menționat că pasiunea mea pentru astfel de locuri a “înflorit” după ce am văzut grădina din Barcelona, demult, cu ocazia unei vacanțe de iarnă petrecute în acel oraș.

De ce îmi plac grădinile botanice? Pentru că sunt micro-universuri care invită la explorat, pentru că au o grămadă de colțișoare cu tot felul de plante, exotisme și curiozități cât cuprinde. Sunt diverse și uimitoare, colorate, vesele, cu peisaje încântătoare. Plus că o pauză de relaxare în mijlocul naturii face întotdeauna bine.

În Zurich am descoperit două grădini botanice: cea veche – Alter Botanischer Garten și Grădina Botanică a Universității. Partea bună este că ambele au intrare gratuită. 

Grădina Botanică Veche este un fel de parc, așezat pe un mic deal, lângă unul din canalele orașului. Era foarte aproape de locul unde am avut cazare, așa că am vizitat-o dimineața devreme, când eram doar eu și plantele. M-am plimbat pe alei, un pic stingheră din cauza liniștii așezate pe frunze, la un loc cu roua.

Grădina Botanică a Universității este mai mare și mai bine amenajată. Am găsit-o după o plimbare plăcută de amiază pe străzile aproape pustii ale orașului. Încă de când am intrat pe poartă, mi-am dorit să mă pierd pe aleile ei, printre plantele de tot soiul, fără să am un traseu bine stabilit. Printre copaci și arbuști se vedea doar un petic de oraș, iar casele din jur m-au dus cu gândul la un orășel cochet de munte. Un pic paradis.

După stat la umbră și admirat priveliștea, am descoperit un platou verde, întins, iar în zare trei sere ca niște igluuri.

M-am îndreptat într-acolo, cu poftă de privit plante și flori excentrice. În fața serelor am fost extaziată să văd nuferi, lotuși și alte plante ce pluteau lin pe apa din bazine.

Am petrecut puțin timp și în fața celor câteva acvarii interioare cu pești (printre care și piranha). Mai erau și alți vizitatori, însă din fericire serele nu erau aglomerate, așa că am avut loc și timp destul să-mi clătesc privirea cu formele și culorile din jur, în aerul umed, călduț.

Mi-a plăcut foarte mult că pe unul dintre copacii din seră fusese amenajat un fel de punct de observație, o mini-platformă de pe care poți să vezi mai bine plantele din jur. M-am cocoțat, nu fără emoții, pe scara metalică, pășind cu atenție pe grilajul cam mișcător. Cu atenție la picăturile de apă care curgeau din copac, am aruncat o privire impresionată spre marea aceea de frunze, ace și flori, bucuroasă să simt energia păturii de verdeață.

Am bifat și sera cactușilor, unde am remarcat o grămadă de țepoșenii de diferite mărimi și siluete, apoi am trecut la partea mai comună a grădinii, cu plante și de prin părțile noastre. Am rămas uimită de cât de variată este familia mentei, cu toate “rudele” înșirate într-o expoziție parfumată de ghivece.

M-am simțit revigorată după vizita la Grădina Botanică, chiar dacă soarele a fost… la înălțime, pentru că porțiunile de umbră și apropierea vegetației au fost și ele pe măsură. Deși la prima vedere pare un loc ce nu poate oferi prea multe surprize, o escapadă într-o grădină botancă este o alegere minunată pentru o vacanță în care vrei să te și odihnești, așa că vă recomand cu drag să nu o ocoliți nici în Zurich 🙂