Despre Zurich știam că e unul dintre cele mai civilizate orașe ale Europei, cu un nivel de trai foarte ridicat. Auzisem că e scump și nu foarte turistic, însă mi-am propus să plec fără prejudecăți limitative în bagaj. După câteva zile petrecute aici, am tras linie și iată cu ce am rămas:

1. Zurich e un oraș liniștit – asta a fost impresia mea gând am lăsat în urmă gara zgomotoasă și agitată. Era vineri seară și orașul mi s-a părut excesiv de cuminte, ca și cum s-ar fi stăduit să facă impresie bună în fața mea. Mi-am dat apoi seama că așa e el, de fapt. Diminețile de weekend s-au desfășurat tăcute pe străzi; doar câte o mașină rătăcită spărgea tăcerea din când în când.

Traficul e foarte calm în general, poate și datorită numărului mare de biciclete care alunecă grațios pe trotuare, printre mașini, în parcuri sau pe faleză – peste tot pe unde apucă, adică. Tramvaiele sunt, de asemenea, foarte prezente prin centru. Spre amiază, atmosfera s-a mai animat un pic, concentrată în jurul teraselor și restaurantelor, însă tot într-un stil slow.

2. Faleza orașului este locul perfect pentru promenadă. Sâmbătă și duminică după-amiază parcurile de pe malul lacului sunt însuflețite de lume care iese la plimbare, la o baie de soare, la scăldat ori la picnic. În locul micilor, în Zurich plitele sfârâie de cârnați tradiționali.

3. Am regăsit cu bucurie farmecul piațetelor italiene. Zurich nu mi-a lăsat impresia de oraș măreț, impunător, sever – majoritatea construcțiilor din centru sunt mici ca înălțime, însă compensează prin arhitectura elegantă, plăcută, fiind realizate cu ceva mai multă imaginație decât la Viena, de exemplu, unde mi s-a părut că simetria și monotonia fac legea. Am remarcat cu plăcere fântânițele și cișmelele răspândite prin centru, majoritatea împodobite cu mici statuete sau decorațiuni, dar și multe colțuri ca desprinse din rai, cu vegetație și flori.

4. Un adevărat Babel, orașul răsună de tot felul de limbi; am auzit germană, franceză, spaniolă, italiană și alte dialecte și graiuri a căror origine mi-a rămas necunoscută. E cam greu să-ți dai seama care sunt turiști și care localnici. Doar asiaticii – umblând în grupuri și cu aparatele foto de gât, ies imediat în evidență. Cu toate astea, din fericire, Zurich nu e sufocat de turiști și nu devine obositor. Se vede asta și din discreția magazinelor și a buticurilor cu suveniruri. Nu mă pot abține să nu-l compar din nou cu Viena, unde în centru ai senzația că te îneci în gloatele de vizitatori înfocați din Stephansplatz.

5. Trei biserici se numără printre obiectivele principale ale orașului, toate grupate în centru, toate evanghelice, fiecare cu câte ceva special:

• Fraumunster – cu turla suplă, ascuțită, găzduiește 5 vitralii enorme lucrate de Marc Chagall (1970). A meritat să dau 2 franci (donație recomandată, pentru care am primit bon și bilet) pentru a le admira îndeaproape, alături de ornamentele colorate ale celorlalte ferestre. Din păcate, fotografiatul nu este permis.
• Grossmunster – de aici poate fi admirată panorama superbă asupra orașului.
• Sf. Petru – ceasul său se remarcă prin cele mai mari cadrane din Europa, fiecare față având un diametru de 8,7 metri.

Am fost uimită de simplitatea interioarelor – lipsesc statuile sau picturile cu care mă obișnuisem în bisericile catolice sau ortodoxe, așa că am avut un mic șoc să descopăr încăperile albe, fără prea multe decorațiuni, cumva în contradicție cu arhitectura extrerioară impozantă.

6. Eleganți, boemi sau clasici, oamenii din Zurich formează o comunitate condimentată, cu fizionomii variate, din toate colțurile lumii.

7. Centrul vechi este stilat, classy, cu magazine de lux înșirându-se ca la paradă pe Bahnholfstrasse, bulevardul care străbate orașul de la gară la faleză, ca un arc, alături de râul Limmat. Multe steaguri (al Elveției și ale cantoanelor sale) flutură pe casele frumoase din centru. Pe de altă parte, nu lipsesc nici străduțele pietruite cu aer medieval-șic, unde și-au găsit loc saloane de coafură/ frizerie, magazine de bijuterii, dar și restaurante cozy. Podurile din Zurich nu au scăpat de mania “lacătelor iubirii” 

Concluzia mea: Zurich reușește să fie un oraș ordonat, dar fără a fi plictisitor, cu destule atracții care să trezească pofta de explorat și un bun gust pe care îl simți din plin.