Crăciunul şi aromele copilăriei

Crăciunul mă duce cu gândul la copilărie mai mult decât orice altă perioadă a anului. De această sărbătoare îmi sunt legate atâtea bucurii şi speranţe, încât inevitabil când se apropie iarna, mă copleşesc amintirile. Aromele Crăciunului de demult, pe care le simt şi acum furişându-mi-se în nări, capătă intensitate chiar şi după ani buni:

sarbatori-fericite

Friptura la cuptor. Dintre toate bunătăţile gătite de ai mei, mâncarea asta mi-a rămas cel mai bine întipărită în minte prin aroma ei. Iar senzaţia aia plăcută când vii de afară din frig şi intri în bucătăria caldă, mirosind divin, a mirodenii şi vin alb, e priceless. Şi dacă tot suntem la capitolul culinar, mai e de menţionat şi mirosul de cimbru de la sarmale, de asemenea delicios.

Piaţa. E poate un pic ciudat să zic că-mi place mirosul de piaţă, însă când eram mică îmi amintesc cu mare drag cum cu cateva zile înainte de Crăciun mă trezeam de dimineaţă ca să merg cu tata la cumpărat brad şi tot felul de bunătăţi pentru perioada sărbătorilor. Sigur, nu mergeam la piaţă doar în apropierea Crăciunului :P, dar aerul rece, curat, inspirat cu poftă, se amesteca atunci cu parfumul de nerăbdare, rezultând un cocktail energizant.

Tempera. Pentru că pictam, iar vacanţa de iarnă era o perioadă minunată pentru stat în casă în compania pensulelor şi a culorilor.

Portocalele dulci. Deşi acum se găsesc tot timpul anului, „tradiţional” sunt asociate cu iarna şi Crăciunul. De fiecare dată când curăţ o portocală şi simt parfumul ei fresh, dulce, e ca şi cum aş face o călătorie pe tărâmul iernii din copilărie.

Musafiri mulţi, cu tot atâtea parfumuri, însă nu neapărat la sticlă, ci mai degrabă cele proprii, care rămâneau în urma lor în timp ce mama strângea masa. Îl inspiram cu plăcere, ca şi cum o dată cu particulele de aromă aş fi descoperit şi câte ceva din personalitatea şi poveştile lor.

Mirosul proaspăt de brad se întrepătrunde cu cel de beteală şi îmi aminteşte de zilele în care abia aşteptam să iau vacanţă şi să împodobesc pomul.

În ultimii ani, Crăciunul miroase tot mai mult a depănat amintiri cu prietenii de departe, dar şi a acasă, a acasă din copilărie, unde mă întorc de fiecare dată cu drag şi dor.

Cum miroase Crăciunul din copilăria voastră?

Articol publicat pe România Pozitivă

13 thoughts on “Crăciunul şi aromele copilăriei

  1. O.

    Crăciunul copilăriei mele miroase a brad, a portocale, a friptură (da, și la mine :D), a cozonac de casă și… a țigări 😀 Era ceva ciudat și interesant când toți musafirii fumători se adunau în bucătărie și noi, copiii, nu aveam voie; mirosul de țigară era ceva interzis și totuși atât de frumos. Vai, ce ciudat sună :))

    Reply
    1. Andra :) Post author

      A ţigări, wow :))
      Cozonac cred că am cumpărat întotdeauna, nu-mi amintesc să fi făcut vreodată acasă. Dar se mai simte uneori miros de cozonac de la magazinul de lângă noi, care produce aşa ceva în laborator propriu :))

      Reply
  2. Pingback: Cel mai valoros cadou de Crăciun | Romania Pozitiva

Leave a Reply to O. Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.