Bucuriile superficiale sunt un fel de oi negre. Deși aduc o stare de bine aproape imediată, unii oameni se feresc să aducă vorba de ele, ca nu cumva să pară mai puțin culți, stilați sau fancy.

Melodia aia stupidă pe care o adori și o asculți pe repeat de câteva zile n-ar trebui să te facă să te simți prost (în niciun sens). Nici cartea ușurică, de vară, pe care o ascunzi în geantă, nici pisicile cărora le dai like pe Facebook.

Chiar dacă în general ești o persoană serioasă, nu-i bai dacă din când în când ieși din rând. Iar când ieșitul ăsta din rând vine la pachet cu un zâmbet mare și sincer pornit din inimă, zău că e păcat să ratezi ocazia, doar pentru că e sub “standardele” altora.

Se întâmplă uneori ca aceste mici acțiuni sau lucruri să fie cunoscute și ca „plăceri vinovate”. O alăturare foarte nefericită, dacă mă întrebați pe mine, când se referă la o prăjitură sau o oră de visare cu ochii deschiși. Eu prin “plăceri vinovate” înțeleg să chinui animale sau să dai în cap la oameni, nu să-ți faci o poftă inocentă.  Continue reading →