În cele câteva zile petrecute la Nuremberg, am trecut pragul câtorva locuri care m-au încântat prin atmosferă și/ sau mâncare și m-au făcut să mă simt relaxată, cu adevărat în vacanță.

La Rustika

În română, numele ăsta îmi sugerează o mâncare tradițională și un loc foarte… rustic. De aici și rezerva mea inițială de a merge la cină acolo. Ei bine, Rustika din Nuremberg e un restaurant rafinat, dar fără să fie pretențios, ci dimpotrivă, super-cosy. E specializat în pește și carne, cu feluri de mâncare diverse. Partea faină a fost că, stând lângă geam, am surprins o ninsoare cu fulgi maaari, care a făcut și mai plăcută seara.

Maloa Poke Bowl

Maloa este un lanț de mici restaurante unde se servesc poke bowls, adică un fel de salate neamestecate. Cel puțin așa mi se pare mie că arată 😀 Promisiunea lor, conform site-ului, este să aducă împreună în farfurie gusturi din Japonia, Polinezia și coasta vestică a Statelor Unite. Ambianța Hawaiiană din interior mi-a plăcut, deși mi s-a părut ciudat că eram singurii clienții la ora prânzului. Bowl-ul pe care l-am ales, Peanutlover Chicken Bowl, a fost delicios și sățios; m-au încântat ingredientele exotice, inclusiv salata de alge.

Padelle d’Italia

Nu mănânc foarte des pizza în oraș, dar de data asta am făcut o excepție. Inspirată, aș zice. Mi-a plăcut pizza cu ciuprci de la Padelle d’Italia, un restaurant cu specific (ați ghicit) italian. Am nimerit la prânz, când locul era plin. Ospătarii vorbeau și italiana, plus că am mai auzit ceva vorbe latino în marea de germană. Cu ocazia asta mi-am reamintit că mi-e dor de Italia 😀

Café Pique Nique

A fost primul loc în care am poposit în Nuremberg, din dorința de a mă încălzi și a bea un ceai bun. E o cafenea cu aer franțuzesc, așa cum sugerează și numele, unde am simțit prima dată în vacanță că da, chiar sunt relaxată. Nu erau multe locuri de stat înăuntru, dar am găsit totuși un fotoliu unde am lenevit câteva zeci de minute bune.

Casa Pane

Am văzut această patiserie-brutărie când mă plimbam prin centrul vechi, un pic zgribulită, și m-a atras decorul dinăuntru, care părea foarte confortabil. Mi-am văzut de plimbare, dar am reținut numele, iar când am simțit nevoia de pauză, am căutat pe hartă locul. Când am ajuns acolo, mi-am dat seama că nu era chiar ce văzusem înainte și, la o privire mai atentă pe hartă, am observat că sunt mai multe locații. Însă am rămas acolo și a fost o idee bună: canapelele erau moi și îmbietoare, iar ceaiul și micile focaccia, delicioase.