Dacă tot am văzut catedrala din Palermo și pe cea din Cefalù, hai s-o bifăm și pe cea din Monreale! Construită în același stil arabo-normand și împodobită cu mozaicuri strălucitoare, catedrala din Monreale a fost pretextul pentru a ieși din nou din agitatul Palermo.

La Monreale am ajuns cu autobuzul 389, pe care l-am luat din Piazza Indipendenza, aproape de Palazzo dei Normanni, iar tariful a fost cel obișnuit, de 1,40 euro. Există și multe autobuze turistice care ajung la Monreale, însă prețul biletului este mai mare.

După aproximativ o oră, din care mare parte a fost chiar prin Palermo, autobuzul m-a lăsat în vârful unei străduțe înguste din Monreale. Am luat-o intuitiv înainte, în ideea de a mă îndrepta spre centru. N-a fost deloc greu și în curând m-am aflat în fața domului, într-o piațetă elegăntuță, cu fântână și flori. 

Fiind amiază, era extrem de cald și umbră foarte puțină, așa că am tras la o terasă pentru masa de prânz. Am luat meniul zilei, adică o asortare de: 3 bruschette, 3 feluri de paste și o apă plată. Cantitatea mi s-a părut suficientă, deși pare puțin, iar gustul mi-a plăcut, mi-era dor de pastele mâncate în Italia. Prețul a fost de 10 euro + coperta de 1 euro/ persoană.

Postcards from Sicily {7} #pasta #italy #sicilia #sicily #pastalover #monreale #italia #travel #explore #palermo #exploreitaly #instatravel #instatraveling #ilovepasta #traveling #traveler #italianpasta #foodie #instalunch #instafoodie #lunch #italianfood #traveling #foodislove #travelholic #travelers #travelgram #bellaitalia

A post shared by Zambet si sanatate (@zambetsisanatate) on Jun 10, 2018 at 9:02am PDT

Bun, acum că am mâncat, să continuăm exploratul! Dar unde? Aveam varianta plimbării pe străduțele labirintice, dar parcă voiam ceva mai sălbatic. N-a fost chiar sălbatică varianta găsită, dar a fost plăcută, deși a trebuit să înfrunt soarele din plin. Profitând de treptele ce își tăiau drum printre balcoane scorojite și rufe la uscat, am urcat spre dealul care se vedea în față, ornat din loc în loc cu case.

Am urmat șoseaua care mergea cuminte spre cine știe unde, admirând panorama spre Monreale și, mai apoi, spre Palermo. Domul se vede tare fain de aici, iar fundalul albastru al mării și florile movulii au făcut cadrul și mai poetic.

Postcards from Sicily {8} #monreale #italy #sicilia #sicily #cattedrale #italia #travel #explore #duomo #exploreitaly #instatravel #instatraveling #pinkflowers #traveling #traveler #architecture #cityshapes #cityscape #amazing #instacity #wonderfulworld #traveling #breathtaking #visititalia_architecture #visitsicily #instamoment #travelholic #travelers #travelgram #bellaitalia

A post shared by Zambet si sanatate (@zambetsisanatate) on Jun 10, 2018 at 11:06pm PDT

La coborâre nu am mai mers pe șosea, ci am luat-o pe un drum mai scurt, din trepte, ascuns printre buruieni, descoperit datorită altor 2 persoane care se plimbau pe acolo. Mi-a prins bine escapada asta, chiar dacă, așa cum spuneam, soarele bătea cu putere, iar la acea oră amiezii străzile erau pustii.

Înapoi în Palermo, plimbare de seară

După ce am trecut de Quattro Canti, am mers pe via Vittorio Emanuele spre mare (Porta Felice), privind în stânga și în dreapta la micile restaurante gata să-și primească oaspeții. Am ajuns și la Giardino Garibaldi, un parc în care am descoperit inclusiv un ficus imens-imens! Se pare că este unul dintre cei mai bătrâni și mai mari din Italia, cu un diametru al trunchiului de peste 21 de metri și înalt de 30 de metri.

Pe o latură a parcului se află statuia lui “Nicola Balcescu” și tot în zonă am dat întâmplător peste casa în care istoricul a locuit în timpul exilului, marcată cu o plăcuță comemorativă.

Tot dând ocol parcului, am remarcat detaliile de la gard 🙂 un grup de păsări și animăluțe și ceva ce mi s-a părut a fi un porc mistreț. 

M-am pierdut apoi (intenționat) prin Kalsa, cartierul arab al orașului, presărat cu tot felul de biserici și clădiri, unele părăsite sau în paragină. Zona a fost bombardată în al doilea război mondial și mult timp a stat abandonată. Și adevărul e că unele porțiuni încă arată trist, deși nu lipsesc nici de aici terasele șarmante ori arta stradală.

Și dacă tot am ajuns aici, ieșim un pic din Kalsa, dar nu mergem prea departe, pentru o pizza bună. Mounir Pizzeria e Kebab se află pe strada Giovanni da Procida 19 și, cu toate că locul e mic și arată foarte oriental, pizza de aici a fost tare bună (eu am luat una cu mozzarella și legume). Cam 5 euro costă o pizza, iar meniul include ceva sandvișuri și kebab. Locul se deschide doar seara, la 19:00.

Va urma