Auzisem despre celebrele piețe unde vânzătorii își laudă marfa în gura mare, așa că le-am pus pe lista cu locuri de vizitat în Palermo.
Am început cu Ballarò, care a fost și preferata mea. Tarabele cu diverse produse sunt împrăștiate pe niște alei înguste și înghesuite, pe unde trec nu doar pietoni, ci inclusiv scutere, biciclete sau chiar mașini.
Oferta e variată: pe lângă legume și fructe obișnuite, am văzut roșii uscate, măsline, brânzeturi, mezeluri, condimente, dulciuri, sosuri, pastă de fistic, fructe de mare, pești uriași la gheață și câte și mai câte. Mirosurile... să zicem că sunt foarte diverse și nu întotdeauna îmbietoare. Nu lipsesc micile terase și osteriile, unde poți mânca sau lua la pachet bunătăți locale.
Pentru câteva minute, am părăsit agitația străzii și am intrat în biserica aflată în zonă (Chiesa del Gesù), unde pătrundea totuși un ecou al târguielilor din piață.
La Capo și Vucciria a fost cam aceeași atmosferă ca la Ballarò, nu am găsit deosebiri mari. Per ansamblu, mi s-au părut cam turistice piețele, judecând după denumirile în engleză și aspectul “comercial” al unor mărfuri (nu știu dacă și vânzătorii vorbesc engleza, eu m-am înțeles cu ei în italiană). La unele produse nu am văzut trecute prețurile și impresia mea e că sunt stabilite ad-hoc de vânzător, după fața cumpărătorului – turist sau localnic 😀
Am remarcat arta urbană de pe clădirile de pe lângă piețe.
Pentru a ajunge la Castelul Zisa m-am îndreptat spre vestul orașului, orientându-mă după Google Maps. Am văzut mai întâi grădina castelului, un spațiu vast cu alei și câțiva pomișori pe ici, pe colo, dar insuficienți pentru a face față soarelui. Deși nu sunt în cea mai bună formă, un șir de fântâni marchează maiestuos drumul spre castel, astfel că de departe construcția este bine pusă în valoare – un alt exemplu de arhitectură arabo-normandă. Castelul are și o zonă interioară care se poate vizita.
Întoarsă în centru, de la Ke Palle am mâncat arancini, un preparat sicilian de street food – niște bile mari din orez cu umpluturi diferite (mozzarella, ragù, roșii, ciuperci etc), date prin pesmet și prăjite. Sunt destul de mari și țin bine de foame, iar alături de o salată de legume merg perfect ca prânz. Nu au fost așa grețoase cum mă așteptam. Ke Palle sunt specializați pe arancini și au foarte multe variante de umpluturi, inclusiv vegetariene, iar prețurile variază între 2-3 euro/ bucata.
Ce ar fi vacanța fără un pic de alergare? Am ales drept loc de antrenament Foro Italico, o zonă pe malul mării ce cuprinde faleza și un spațiu verde, destul de întins. La lăsatul serii e foarte plăcut pe acolo, cu excepția câtorva câini vagabonzi, care mie mi-au cam dat fiori. Am văzut destui alergători pe faleză, probabil pentru că e luminată, în rest e cam întuneric.
Va urma