Pentru că în luna iulie nu mi-am planificat nicio vacanță sau excursie, am zis să compensez vizitând un muzeu din oraș. Am ales Mărțișorul, casa lui Tudor Arghezi, aflată de mult pe lista mea cu locuri de văzut în București.
Recunosc, n-am avut o pasiune pentru poetul Arghezi. Informații despre el aș fi găsit puzderie pe Internet sau în cărți, așa că nu de-asta am ales să vizitez Mărțișorul. A fost mai degrabă dorința de a mă scufunda într-o atmosferă mai liniștită, impregnată de emoțiile unui scriitor și să miros universul epocii sale. Acum zic că am făcut o alegere foarte bună.
De la metrou Piața Sudului se ajunge relativ ușor la Mărțișor, dacă faci abstracție de șantierul din jur. Strada poartă chiar acest nume – Mărțișor, care a fost dat de Arghezi datorită obiceiului locuitorilor zonei de a atârna firele albe-roșii în copaci, pentru o recoltă bogată.
Am intrat pe poartă și am pășit pe aleea pietruită care duce la curtea propriu-zisă și la casă, având în partea stângă livada întinsă. Bucureștiul cu traficul lui agitat a rămas departe de Mărțișor în dimineața aceea caldă și calmă de duminică, iar eu m-am simțit ca și cum aș fi mers în vizită la un conac boieresc de țară.
Casa lui Arghezi nu e chiar conac, deși e destul de mărișoară, cu vreo 18 camere. Construcția a durat aproximativ 15 ani, deoarece Arghezi a ridicat-o treptat, în ritmul în care scotea și vindea o carte nouă. Zidurile albe ale casei sunt înconjurate de multă verdeață și pomi fructiferi; doar un bloc care se ivește la orizont îți amintește că ești în oraș.
Taxa de vizitare la Casa Memorială “Tudor Arghezi” este de doar 4 lei pentru adulți. Pentru turiști, fotografiatul în interior este permis contra unei sume de 15 lei. N-am optat pentru această variantă, în schimb am ales ghidajul, care a adăugat 6 lei la prețul biletului. Am vizitat etajul de sus, parterul fiind utilizat deocamdată doar în scop administrativ. Din ce am înțeles, acest aspect urmează să se schimbe, astfel că se vor putea vizita inclusiv camerele de jos.
Mi-a plăcut gazda zâmbitoare, care ne-a împărtășit frânturi din viața cotidiană a casei și a povestit despre viața poetului, despre obiectele expuse (medalii, multe cărți, lămpi, monede, jucării, haine, obiecte de uz casnic etc.) și despre iubirea dintre Arghezi și soția sa Paraschiva, care se pare că gătea tare bine („Toată literatura mea nu face cât o ciorbă a Paraschivei”, spunea el). Întreg domeniu stă sub semnul firului de Mărțișor, acesta fiind sculptat inclusiv pe tăblia patului din dormitor.
Camerele au un aspect autentic și ai impresia că Arghezi doar a ieșit un pic, urmând să se întoarcă în orice clipă, să se așeze tacticos la birou și să pună pe hârtie câteva versuri cu tâlc. La fel ca ultimele, scrise cu câteva zile înainte de moartea sa și dedicate Paraschivei, care murise cu un an înainte:
„Mă chemi din depărtare şi te ascult/ N‑am să te fac, pierduto, să mă aştepţi prea mult.”
După ce am văzut toate camerele, am coborât scările roșii din lemn și am ieșit în curte. Am vizitat și tipografia Potigrafu, aflată lângă casă, apoi m-am trezit fix sub un copac cu roade bogate și crengile aplecate generos spre pământ. Am zis să-l mai ușurez de greutate, așa că a urmat un ospăț cu corcodușe coapte, după care m-am refugiat pe bancă, la umbră, având în față tufe de trandafiri și crini galbeni.
Un nuc mare veghează mormântul lui Arghezi, al soției sale și al fiicei Mitzura (Baruțu, fiul, este înmormântat la Arad). Cușca și mormântul lui Zdreanță se află în apropierea casei.
Am ieșit pe poarta Mărțișorului după mai bine de o oră, gata să mă dez/reintegrez în agitația orașului. Vizita asta a fost o gustare de liniște binevenită, care mi-a amintit de frumusețea naturaleței și cât de important e să-mi iau weekendurile în serios. Adică în offline.
Casa memorială “Tudor Arghezi – Mărțișor”
- Adresă: str. Mărțișor, nr. 26, București
- Facebook: www.facebook.com/CasaMemorialaTudorArgheziMartisor
- Web: www.mnlr.ro/despre-noi/case-memoriale/tudor-arghezi-martisor