Muzeul Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu Storck sau, pe scurt, Muzeul Storck este unul dintre locurile în care îmi doream tare mult să ajung, de când am descoperit site-ul www.muzeulbucurestiului.ro şi mai ales după ce am vizitat Muzeul Minovici. Aflasem că este închis temporar pentru lucrări de restaurare, aşa că am fost super-încântată când am văzut că la Noaptea Muzeelor de anul acesta (2015) avea să-şi deschidă porţile pentru vizitatori.

Am bănuit că nu multă lume se va înghesui la un muzeu cvasi-nescunoscut, dar cu toate astea am fost precaută şi am ajuns aici pe la ora 6 jumate seara, când nici pe străzi nu era prea mare aglomeraţie, iar nebunia încă nu începuse.

Prinsă în pânza de alei pitoreşti dintre Romană şi Victoriei, Casa Stork se află pe strada Vasile Alecsandri, aproape de fosta clădire SNSPA, pe unde m-am perindat vreo câţiva ani, fără să bănuiesc că nu departe de ea există un muzeu. Şi ce muzeu! Nu unul mare, impunător, prin care să faci febră musculară de atâta umblat, ci o casă primitoare, unde te simţi mai mult oaspete decât vizitator. Un spaţiu cu multe stări de spirit, cu săli luminoase, ferestre mari, dar şi cu încăperi copleşitoare, elegante şi coloane impunătoare.

În exterior, casa iese imediat în evidenţă prin bârnele de lemn şi culoarea roşcat-închis. În curte, la intrare, încă se văd urmele lucrărilor de reamenajare, care sper să dispară la un moment dat, iar grădina să poată fi vizitată. În dreapta sunt aliniate câteva bucăţi de frontispicii, printre care şi un fragment aflat altă dată pe Universitate.

Aşa cum indică şi numele, muzeul expune o colecţie aparţinând familiei Cuţescu-Storck, în care s-au succedat mai multe generaţii de artişti. Este vorba de personalităţi remarcante ale culturii româneşti în secolele XIX-XX. Sculptorul Karl Storck (1826-1887) este autorul primei sculpturi monumentale din Bucureşti care încă se păstrează, mai exact Spătarul Mihail Cantacuzino (este vorba de statuia amplasată în faţă la Colţea).

Pictoriţa Cecilia Cuţescu Storck (1879-1969), soţia sculptorului Frederic Storck (unul din fiii lui Karl Storck), a fost prima femeie profesor într-o academie de arte, de stat, din Europa. A predat pictura şi artele decorative la Şcoala de Belle-Arte din capitală. După planurile ei a fost realizată clădirea care astăzi găzduieşte muzeul.

În casa-muzeu sunt expuse lucrări realizate de membrii familiei: sculpturi, picturi, desene, acuarele etc., aranjate printre obiecte de mobilier frumos ornamentate. Încă de la intrare m-a impresionat camera principală uriaşă, decorată în întregime cu picturi murale, inclusiv pe tavan. În aer am simţit un miros de vechi, însă mai degrabă încărcat de nostalgie, decât de perimat. Un “vechi” cu parfum de poveste.

Demult, în această sală se afla şi o mică fântână, din care acum a mai rămas doar suportul şi amintirea apei ce curgea lin, servind drept inspiraţie pentru artişti.

N-am reuşit nici de această dată să-mi înfrânez pornirea de a face fotografie după fotografie, în căutarea unghiului perfect. Mi-a plăcut mai ales tabloul din sala mare, reprezentând un nud cu forme liniştitoare, vitraliile rotunde, dar şi câteva dintre micile sculpturi răsfirate prin camere.

Nu ştiu dacă acum s-a făcut doar o excepţie şi muzeul va fi în continuare închis până la terminarea lucrărilor de renovare, dar sper ca în viitorul apropiat să poată fi vizitat din nou. Iar dacă aveţi ocazia, vă recomand să nu-l rataţi! 🙂

Adresă Muzeul Storck: str. Vasile Alecsandri, nr.16 (pe străduţele dintre Piaţa Victoriei şi Piaţa Romană)

Facebook: https://www.facebook.com/MuzeulStorck

Web: http://muzeulbucurestiului.ro/muzeul-storck.html

Articol publicat pe România Pozitivă