Nu mai ştiu ce am avut în cap când am cumpărat cartea “O viaţă nouă în 7 zile”, probabil a fost curiozitatea, pentru că nu mă dau în vânt după reţetele care promit transformări uriaşe cât ai bate din palme. Iar o viaţă nouă în doar şapte zile chiar este o schimbare fulger.

Din ce am observat până acum, mai toate cărţile din categoria „cum să ai tot ce vrei” bat pe aceeaşi monedă, împrumutată din Biblie, „Cere şi ţi se va da”, transformată în „Vizualizează şi vei deveni”. Asta este şi ideea pe care mizează Paul Mckenna: îţi stabileşti o ţintă, te imaginezi deja ajuns acolo unde-ţi doreşti, iar mintea va găsi căile prin care să obţii ceea ce visezi şi în realitate.

Desigur, nu la asta se reduce totul; mai e nevoie să şi faci ceva practic în sensul ăsta, iar autorul ne reaminteşte importanţa acţiunii pe parcursul tuturor celor 7 părţi ale cărţii, care corespund celor 7 zile de schimbare. Fiecare zi începe cu exerciţii de relaxare şi vizualizare, sugestii, iar pentru ca acestea să fie mai eficiente, cartea conţine şi un cd cu programare mentală, în lectura lui Victor Rebengiuc.

Sfatul central al cărţii este să ne stabilim obiective, în funcţie de visul nostru, deoarece „când mintea are o ţintă, se poate concentra şi direcţiona singură până când îşi atinge scopul. Dacă nu ai o ţintă, atunci energia ta este risipită”. Cum descoperi însă care este scopul tău în viaţă? Pentru cei care sunt nesiguri în a-şi alege calea, autorul propune mai multe întrebări:

• Ce-ai face dacă lumea s-ar sfârşi de azi într-o săptămână?
• Ce-ţi place să faci atât de mult încât ai plăti pentru acest lucru?
• Ce te pasionează cu adevărat?
• Ce-ai alege să faci dacă ai avea resurse nelimitate?
• Care sunt persoanele sau personajele istorice pe care le admiri cel mai mult şi de ce?

Răspunzând la ele, îţi vei face o idee despre ceea ce iubeşti să faci, spune Paul Mckenna. Oricât de dificil pare de atins visul tău, dacă iubeşti ceea ce faci vei avea succes. Asigură-te că visul tău este concentrat pe ceea ce vrei, nu pe ceea ce nu vrei şi apoi stabileşte-ţi paşi mărunţi pe care să-i urmezi în îndeplinirea visului.

Centrarea pe obiective are însă şi dezavantajele ei, pentru că, fiind absorbit de scopul tău, capeţi cumva nişte ochelari de cal, şi pierzi din vedere alte posibilităţi întâlnite întâmplător pe drum.

Un lucru aparent banal, dar pe care cred că trebui să ni-l amintim mereu, este acela că modul în care trăim este influenţat de perspectiva pe care o avem asupra vieţii. În funcţie de înţelesul pe care îl dăm fiecărei situaţii şi fiecărui eveniment, vom simţi şi vom acţiona în mod diferit. Nu evenimentul în sine, ci mai degrabă interpretarea pe care i-o dăm provoacă reacţia noastră emoţională. De-asta doi oameni pot reacţiona opus la acelaşi eveniment din viaţa lor. Contează mai mult propria perspectivă decât faptele, ceea ce înseamnă că avem un control mare asupra modului în care trăim:

„Arta de a-ţi schimba perspectiva negativă asupra lumii într-una optimistă nu constă în ignorarea problemelor, ci în faptul de a deţine suficientă flexibilitate în gândire pentru a alege un punct de vedere care să fie în avantajul şi nu în detrimentul tău”.

Un alt citat care mi-a plăcut foarte mult se referă la raportul talent/perseverenţă:

„Nimic pe această lume nu poate înlocui perseverenţa. Nici măcar talentul” (Calvin Coolidge).

Obişnuinţa şi imaginaţia sunt componente cheie ale comportamentului uman, deci prin repetiţie ne putem construi deprinderi noi, cu care nu ne-am născut. Îmi place să cred că, deşi suntem influeţaţi şi de ereditate, perseverenţa cântăreşte mai greu în balanţa deprinderilor.

Per total, nu aş spune că este o carte care să aducă prea multe noutăţi, însă scoate în evidenţă nişte idei pe care ar fi bine să ni le mai amintim din când în când.