În ultimii ani, sărbătorile lunii martie, respectiv Mărţişorul şi Ziua Femeii, nu prea îmi mai trezesc interesul. Nu simt nevoia să port mărţişor sau aţă de mărţişor, deşi îmi place să le admir la altele. Cu toate astea, am avut parte de câteva mici răsfăţuri feminine în prag de primăvară capricioasă. Babele îşi fac de cap, se pare 😀
Prima săptămână din martie a început cu un mărţişor minunat primit de la COLOR: un tricou simpatic din colecţia „Iubesc româneşte”, cu un imprimeu haios, pe care abia aştept să-l scot la purtat în aer şi soare. Deocamdată i-am făcut o poză indoor… Mulţumesc! 🙂
Un ceai cu căpşuni, savurat alături de o mână de fructe roşii şi dulci, mi-a făcut ziua mai veselă şi mi-a amintit că mai e puţin şi vine vremea caldă.
Norocul a fost de partea mea şi am câştigat un masaj de relaxare de o oră la Paul. Un cadru cald, zen, aromat, de unde am plecat cu zâmbetul pe buze, iar ploaia rece şi măruntă nu mi s-a mai părut sâcâitoare, ci chiar revigorantă. Salonul de masaj se află în cadrul Complexului Sportiv White Tiger Gym, pe Splaiul Unirii, nr. 96, aproape de staţia de metrou Timpuri Noi. Aşa că dacă aveţi chef de un pic de rătăcire pe cărările relaxării, recomand! 🙂
Foto: facebook.com/Masaj.Reflexoterapie.Terapeutic
Update (între timp, s-au mai întâmplat câteva bucurii)
Un workshop simpatic la Institutul pentru Fericire, despre emoţiile pozitive, mi-a făcut o seară de luni mai frumoasă. Pe lângă atelier, şi sediul lor e amenajat foarte cozy şi jucăuş, de-ţi vine să iei o carte din bibliotecă şi să te afunzi într-o pernuţă confortabilă, uitând de tine şi de timp. Mai fusesem pe la ei, dar de-abia acum am observat pe un perete citatul de mai jos, care m-a inspirat şi m-a făcut să zâmbesc.
La un eveniment cu deserturi raw am savurat o prăjitură delicioasă, cu zmeură şi alte fructe de pădure. Aspectul e chiar interesant, uşor… sângeros 😀 Însă gustul – divin!
PS: Baba mea a fost sâmbătă, pe 7, când dimineaţa a bătut vântul de era să mă ia pe sus. Înseamnă că anul ăsta o să alerg ca vântul, mi-a spus cineva 🙂
Păăăăăăăi, am început cu multă joacă, dar asta ştii şi tu, că ai fost acolo :P, şi am continuat cu scris, citit şi leneveală week-endul ce tocmai a trecut. Dac-ai şti de când n-am mai stat în pijamale de dimineaţa până seara… Sunt ani! :))
Daaaaa, ce fain a foooost! 🙂 Cu leneveală a fost şi pentru mine weekendul care tocmai a trecut, deşi am mai şi lucrat printre picături, dar pe slow mode. Am şi alergat, desigur, dar asta intră la capitolul “chestii de bază” :))
Imi aduc aminte o ploaie “apocaliptica” de acum cativa ani.
Plecam cu prietena, actuala sotie, din mall spre statie de autobuz. Turna cu galeata afara, dar ne grabeam si am zis ca ajungem cat de cat ok pana la statie. Mie imi era si un pic frica fiindca aveam o pereche noua de adidasi albi.
Dupa 50 metri eram cu apa pana la gamba piciorului. Din momentul ala nu ne-a m-ai grabit si am mers pe jos vreo 3 statii. Desi sufletul meu era un pic trist (din cauza adidasilor mei), ne mai bufnea rasul din cand in cand.
O experienta terapeutica :))
Ah, ce fain! Plimbările prin ploaie sunt grozave 🙂 şi alergările, la fel.
Deci… adidaşii n-au supravieţuit? 😀