Şi uite-aşa s-a mai dus un an…

Trăgând linie, 2011 a fost o perioadă frumoasă şi liniştită pentru mine. Cu mai puţine lucruri concrete, dar plină de senzaţii şi trăiri. A fost un an cu întâmplări obişnuite, dar resimţite la altă intensitate. A fost vorba mai mult despre a trăi, decât despre a face. Deşi nu pot să zic că nu am făcut: am mers la workshopuri simpatice, am dansat, am alergat, am urcat scări (la propriu), am iubit, am zâmbit, am îmbrăţişat, am scris, am savurat bunătăţi, m-am plimbat, am călătorit mai mult. Însă per total nu am făcut cine ştie ce schimbări în viaţa mea.

Ce am simţit eu că s-a modificat este că parcă am mai multă răbdare cu oamenii de lângă mine, cu prietenii. Am înţeles că sunt fiinţe autonome ale căror preferinţe merită respect, chiar dacă opţiunile lor nu mă încântă şi chiar dacă uneori răzgândirea frecventă sau lipsa de interes nu-mi pică prea bine. Fiecare are nevoie de libertate şi înţelegere, de spaţiu, aşa că nu vreau să mai înghesui oamenii cu dorinţele mele, mai ales în lucrurile mărunte, de detaliu, care nu contează cu adevărt. Dacă nu suntem de acord nu-i bai, poate oamenii au alte priorităţi care merită respectate. Oricu, eu zic că am reacţionat mai calm chiar dacă lucrurile nu au ieşit cum am vrut. Aşa am simţit eu, nu ştiu dacă se vede la fel şi din perspectiva celor din jurul meu.

Tot anul ăsta care a trecut am învăţat să deschid mai bine ochii la lucrurile frumoase şi pozitive din jurul meu. Probabil datorită acestui fapt nu-mi amitesc de vreun lucru rău care să mi se fi întâmplat. Au fost multe mărunţişuri supărătoare, desigur, dar nimic major, nimic care să dea o notă generală de tristeţe sau care să mă marcheze. Acum că stau şi mă gândesc la asta, şi pe mine mă miră cât de roz şi naiv se vede tabloul meu al anului trecut.

Până la urmă, 2011 a fost ca o plimbare lină şi fără grabă. Am trecut şi pe la nişte destinaţii dinainte stabilite, dar mai mult m-am lăsat purtată hedonist de val. Nu ştiu, poate că am fost delăsătoare şi nu am făcut mai nimic pentru „carieră”, însă deocamdată sunt bine aşa.

Anul trecut mi-a semănat dorinţa de a încerca şi de a experimenta cât mai multe senzaţii. Legale, deocamdată, că sunt o grămadă şi ăstea 🙂 Nu ţin neapărat să sar cu paraşuta sau să fac bungee jumping, ci mi-ar plăcea să fac cât mai multe activităţi obişnuite, dar din alte domenii, diferite de cele cu care iau contact de obicei. Şi nu mai vreau să mă înconjor de lucruri inutile, de care nu am nevoie.

Pentru 2010 şi 2011 îmi stabilisem nişte obiective de atins, chestii destul de concrete în marea lor majoritate. Pe unele am reuşit să le bifez, altele au rămas în stand-by. Anul ăsta nu vreau să-mi mai propun nimic măsurabil, ci pur şi simplu să mă las în voia drumurilor, fără să-mi fixez GPS-ul pe o direcţie anume. Să vedem unde o să ajung.

A, şi îmi doresc să fiu mai prezentă în ceea ce fac. Atât.

———

Sursă imagine