plimbare | Zâmbet şi sănătate

De fiecare dată când citesc ceva despre călătorii, mă apucă inevitabil dorul de a-mi lua zborul pentru a descoperi noi orizonturi.

Călătoriile sunt pentru mine un fel de suspendare a curgerii timpului, pentru că aduc în prim-plan un spaţiu unde doar „aici” şi „acum” contează, unde nu există griji, program, „trebuie”, ci doar o dulce libertate de a explora şi de a cunoaşte. În vacanţe, lumea reală capătă prioritate; internetul e deja ceva depărtat şi desuet, în timp ce ochii sunt căscaţi la maxim, cu dorinţa de a absorbi cât mai mult din ceea ce se află în jur. Sufletul e atât de plin de frumuseţea noului, încât se îmbată cu ideea că momentele magice de acum vor dura pentru totdeauna.

Plimbările pe alte meleaguri sunt o invitaţie la a te pune în pielea locuitorilor unui spaţiu diferit. Îmi place să-mi imaginez viaţa oamenilor din locul respectiv, bucuriile, temerile lor şi modul de a privi lumea. Oare cum se raportează la existenţa lor, sunt mulţumiţi, îngrijoraţi, stresaţi? Sunt mândri de ceea ce sunt, de oraşul/ţara lor? Se verifică stereotipurile auzite despre ei? Sunt chiar atât de diferiţi de mine? Mai contează diferenţele culturale în ziua de azi? Continue reading →

Weekendul ăsta a stat sub semnul relaxării şi al calmului, poate şi din cauză că vara şi-a intrat în drepturi şi au fost nişte zile tare călduroase.

Continuând în spiritul zilei de ieri, vă invit la o plimbare prin Parcul Circului, după părerea mea unul dintre cele mai frumoase din Bucureşti. Lacul din parc este acoperit de lotuşi egipteni, o privelişte de vis atunci când înfloresc. Nu ştiu exact care este sezonul lor, ţin minte că acum vreo 2 ani am nimerit exact când erau în floare şi a fost un adevărat spectacol. În perioada asta pe lac sunt doar frunzele, însă chiar şi aşa e o vedere deosebită.

În parc am avut plăcuta surpriză de a găsi şi nişte sculpturi-totem realizate din trunchiuri de copaci, foarte inspirate, după părerea mea.

Fiind după-amiază, parcul era pustiu şi răspândea atâta linişte, că îmi venea să imortalizez fiecare clipă, cu fiecare frunză, fir de iarbă sau sunet de pasăre, ca să-mi rămână mereu întipărite în suflet, pentru momentele în care uit să fiu recunoscătoare.