De fiecare dată când treceam pe lângă Castelul Cantacuzino din Bușteni îmi spuneam că o să intru să-l vizitez, cu gândul la priveliștea munților de vizavi. Într-un final, s-au aliniat planetele, așa că am profitat de o zi leneșă ca să-mi îndeplinesc dorința.

Castelul a aparținut prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, fost prim-ministru, supranumit și „Nababul”, care mai deținea, printre altele, și Palatul Cantacuzino din București, de pe Calea Victoriei, unde acum se află Muzeul Național „George Enescu”.

Noroc că am citit înainte pe site despre program: vizitele în clădire se fac din oră în oră, cu ghid. Am ajuns cu câteva minute înainte de ora 11 și am luat bilete pentru castel (etajul 1) + parc, iar prețul a fost 30 lei/ persoană (adult). Se pot face fotografii gratuit, dacă sunt pentru uz personal. Pentru ședințe foto (semi)profesioniste se plătește separat.

Am intrat alături de un mic grup de vizitatori în castel, unde ne-a întâmpinat ghidul. Ne-a spus despre cum va decurge turul și despre reguli (purtat mască, distanță etc.), apoi a început vizita propriu-zisă.

Experiențele mele cu muzeele/ tururile ghidate au fost pozitive, în general. Știu că orice loc, indiferent cât de bine sau rău arată, este însuflețit 100% de un ghid priceput, care stăpânește arta povestirii și este pasionat de ceea ce face. Chiar dacă am vizitat și locuri mai puțin atrăgătoare la prima vedere, când ghidul știa meserie, m-am bucurat de un timp extraordinar  petrecut acolo, de curiozitate satisfăcută și chiar de un sentiment de relaxare. Din păcate, nu a fost cazul și la Castelul Cantacuzino. Am simțit că informațiile sunt transmise robotic, aproape recitate și nu foarte clar (asta probabil din cauza măștii). Aș fi preferat un ghid audio sau un alt sistem prin care să se transmită mesajele.

Clădirea a avut de suferit în perioada comunistă, când au fost distruse o parte dintre decorațiuni. Cred că am avut așteptări un pic prea mari pentru interiorul castelului. Într-adevăr, are vitralii tare frumoase, sala de bal este somptuoasă, există câteva picturi și elemente refăcute, dar parcă lipsește viața (Mă refer strict la etajul 1, Galeria de Artă nu am vizitat-o).

Vizita a fost “salvată” de priveliștea minunată din balconul castelului. De aici se văd și mai bine munții decât din parc. Măcar pentru clipele astea și tot mă bucur că am venit. Mi-au plăcut aici obloanele de la uși și ferestre – cele originale, cu un sistem de funcționare practic și rezistent.

După ce s-a terminat vizita (cam abrupt), am dat o tură și prin parcul castelului. N-aș mai fi plecat din leagănul ăla 🙂

Dacă stați mai mult prin Bușteni și vreți să vizitați și altceva în afară de restaurante/ cabane :), merită să intrați aici. PS: Mai puteți da o fugă și la Casa Enescu din Sinaia.