Înainte de vacanța din Lisabona, am pierdut ore delicioase săpând pe net după locuri faine de explorat. În timp ce-mi făceam lista cu locațiile de văzut și mâncărurile musai de încercat, salivând la bunătăți de tot felul, mi-a dat seama de ceva: “Nu o să am când să fac toate nebuniile astea.” Cele 4 zile pline pe care urma să le petrec în capitala îndepărtatei Portugalii nu mi-ar fi fost de ajuns ca să străbat toate străduțele și cotloanele acestui oraș ce se anunța a fi fermecător.
Așa că am renunțat la dorința de a vedea TOTUL sau cât mai MULT. Mi-am promis că nu-mi voi alerga partenerii de călătorie, ci mă voi lăsa purtată de inspirația de moment, fără presiunea de a bifa obiectivele turistice. Ce am nevoie să văd, voi vedea oricum. ZEN, ce mai 😛
În continuare, înșir câteva din gândurile care-mi trec prin cap când mă gândesc la vacanța din Lisabona.
Escapada mea portugheză a stat parcă sub semnul… cozilor.
Am stat la coadă la bilete la metrou (nu mergeau automatele și era o singură casă deschisă), de mai multe ori la supermarket, la îmbarcarea în autobuzele spre semimaraton, la mâncare într-o piață (cea mai slow food masă, cum comenta un turist în spatele meu)… Am ratat o singură coadă: la celebra cofetărie din Belem. Pe aia am refuzat-o din start. :))
Chiar și sticlele cu apă sunt pline de înțelepciune…
Lisabona își întinde mândră straiele pe mai multe coline.
Așadar, panorame spectaculoase cât curpinde. Trotuarele pavate sunt alunecoase, nemiloase cu tocurile sau cu picioarele mai obosite. Tramvaiele galbene trec în goană, luându-se la întrecere cu mașini și scutere.
Tricolorul e la loc de cinste.
Nu știu dacă portughezii au o pasiune pentru alăturarea de roșu, galben și albastru sau or fi culorile-simbol ale vreunei regiuni. Cert e că am zărit tricolorul românesc în ipostaze inedite.
Am vânat modele hipnotice de azulejos pe toate zidurile.
Azulejos sunt acele plăcuțe colorate de ceramică care acoperă clădirile din Lisabona și le dau un aer cochet. Deși construcțiile sunt drepte, simple, plăcuțele sparg monotonia aspectului și le conferă personalitate. Alte case au pereții de un galben apetisant, ca o cremă acrișoară de lămâie, în timp ce acoperișurile se armonizează în culori și materiale. Conviețuiesc împreună construcții vechi, dărăpănate și clădiri inspirat renovate, în stilul caracteristic.
Orașul inspiră prin tinerețe, libertate și efervescență.
Plus voie bună cât cuprinde, prețuri mai mici decât în alte țări din zona euro și multă iarbă (de toate felurile). Fânghiile cu rufe puse la uscat sunt un laitmotiv al cartierelor vechi, iar arta urbană e în largul ei.
Serendipity.
Mi s-a întâmplat de mai multe ori în vacanța din Lisabona. Am descoperit din întâmplare evenimente și locuri superbe, unde am ajuns pur și simplu rătăcind pe străzi. Pe unele le aveam pe listă, altele m-au surprins direct la fața locului.
