Amintiri din copilăria mea: cărţi şi reviste

Weekendul trecut am poposit pe la Tulcea („acasă B”), prilej cu care am făcut puţină ordine în sertarele cu amintiri. În dulapuri şi cutii uitate am dat peste tot felul de cărţi, caiete, suveniruri, jurnale şi jucării. Din teancul de cărţi şi reviste mi-au atras atenţie câteva, uitate într-un colţ al amintirilor din copilărie, care mi-au stârnit un zâmbet.

revista PIF

În primul rând au fost PIF-urile, unele moştenite, altele cumpărate ulterior. Am renunţat însă destul de repede la ele şi m-am reprofilat pe reviste româneşti, care începuseră să apară de curând (asta prin anii 90).

mickey-mouse-reviste

Benzile desenate cu Mickey Mouse, Bamse, Familia Flintstone sau Bugs Bunny au fost multă vreme pasiunea mea şi ţin minte că lună de lună aşteptam cu nerăbdare apariţia lor. Plus cărţile cu poveşti Disney, care de cele mai multe ori băteau desenele animate.

carti-disney

Apoi au mai fost cărţile cu poveşti. „Pana lui Finist Şoimanul”, o culegere de povestioare, o carte cu grafică deosebită, minuţioasă, nu m-a atras la început din cauza pozelor prea serioase, însă apoi am citit-o cu mare plăcere.

Pana lui Finist Soimanul Pana lui Finist Soimanul carte

Mănuşa”, „Amedeu”, „Nuieluşa de alun” şi „Muc cel Mic” sunt cărticele pe care le-am regăsit cu mare drag şi mi-am amintit imediat de ele. Nici cărţile de colorat, ca „Bob de grâu” sau „Mihaela”, nu au lipsit la apel.

povestioare poveste-manusa

carte-amedeu

Pe lângă reviste, mai aveam şi pasiunea colecţionării de autocolante, fie că era vorba de Sailor Moon, Barbie sau Regele Leu.

regele-leu-album-autocolante regele-leu-album

Cât despre poveşti, am avut câteva cărţi pe care le-am îndrăgit nespus. Privind retrospectiv, cred că în top s-au aflat „Basmele popoarelor Asiei”, „Peter cel Hâtru”, poveştile fraţilor Grimm şi ale lui Ion Creangă. „Poveşti, snoave şi legende” este o altă lectură de care mi-am amintit cu plăcere, o culegere cu poveşti ”de groază” fără poze, cu strigoi şi morţi vii, însă care mă încântau într-un mod straniu.

carti cu povesti

Cărţile de aventuri clasice (gen Jules Verne) le-am sărit. Nu ştiu de ce, dar în perioada aia nu m-au atras deloc…

Că tot suntem la capitolul „amintiri”, pentru coloana muzicală vedeţi aici.

Sunt curioasă ce amintiri aveţi voi despre cărţile din copilărie, aşa că vă lansez o invitaţie:

  • Pe voi, cei care aveţi blog, vă provoc să scrieţi o postare cu câteva cuvinte despre cărţile care v-au încântat când aţi fost mici.
  • Dacă nu aveţi blog, dar vi se pare un subiect interesant, vă aştept cu un comentariu despre amintirile voastre pe această temă.

—–-

Dacă ţi-a plăcut acest articol şi crezi că poate fi util şi altora, dă un like & share pe Facebook 😉

—–

25 thoughts on “Amintiri din copilăria mea: cărţi şi reviste

    1. Andra :)

      Mi-amintesc şi eu de revistele ăstea, avea tata o colecţie 🙂 Pe mine nu prea m-au atras, cred că mi se păreau prea serioase 😀

      Reply
  1. popasuriinviata

    Pai sa vedem: la inceput a fost revista “Arici pogonici”, mai apoi am crescut si am trecut la revista “Luminita”, pentru ca mai tarziu in clasele 5-8 sa citesc cu placere “Cutezatorii”. Pe “piata neagra” circulau revistele “Pif” sau pentru iubitorii de sport se puteau gasi cu postere cu tot dar si cu un cost pe masura, revistele “France football’ sau “Mondial”. Prima carte cu fotografii frumoase si litere mari de-o schioapa citita fara sa ma oblige cineva, a fost “Til buhoglinda” si apoi mi-au placut nespus “povestile nemuritoare”, basmele dar nu cred ca aveam preferinte, citeam orice poveste pentru ca pe atunci erau mai toate frumoase. Poate ca si acum, nu mai stiu dar ma inspaimanta in schimb ce desene animate ruleaza pe posturile cu profil pentru copii. Am citit multe carti cu corsari sau peripetii pe mare care m-au facut sa ma indragostesc de ea. Printre acele carti mi-a cazut intamplator in mana intr-unul din voiaje pe cand citeam tot ce-mi pica in mana, “Martin Eden” pe care am recitit-o si rascitit-o mereu cu placere. Dar imediat dupa povesti, am descoperit altfel de povesti, despre posibile alte lumi, despre calatorii stelari, despre lumi paralele, despre conspiratii planetare, care mi-au infrumusetat adolescenta si m-au invatat sa visez. Poate ca pofta mi-a fost deschisa si de o carte ce circula printre noi, baietii clasei de atunci ca un manifest(citind-o si dand-o mai departe) “Amintiri despre viitor” de Erich von Daniken. Oferta era destul de limitata atunci, asa ca la sfarsit de an cumparam toate almanahurile cu astfel de profil, pe care le mai am si acum prafuite intr-o boxa langa pick-up-ul vechi si mormanul de discuri de vinilin cu cantareti uitati sau nestiuti vreodata. Acum gramada de vechituri se mareste mereu, cu radiocasetofoanele ce toata lumea le avea prin casa, cu videocasetofonul VHS si casetele lui, cu telefoanele fixe cu disc si cate oare vor mai urma… si marirea acelei gramezi prafuite imi arata intr-un mod brutal cat de mult timp a trecut de la anii frumosi ai copilariei.

    Reply
    1. Andra :)

      Daaaa, şi eu am citit “Poveşti nemuritoare” .)
      SF nu prea am citit când eram mică şi nici acum nu prea m-am încumetat, însă mai sunt unele cărţi thriller care au ceva şi din zona asta şi mi se par ok.
      Chiar recent am văzut un telefon cu disc într-o ceainărie (era de decor), semăna perfect cu fostul meu fix 😀 Cine ştie, poate în viitor astfel de obiecte o să fie foarte căutate de muzee.

      Reply
    1. Andra :)

      Aşteptăm cu nerăbdare 😉 Mie mi-a luat ceva vreme să mă dezmeticesc după ce le-am văzut şi să-mi pun ordine în amintiri 🙂

      Reply
  2. Anne

    Pfoai, cate reviste si carti la un loc!!! Eu n-am avut atat de multe, si oricum s-au mai pierdut cand s-au mutat parintii mei.
    E placut sa redescoperi comorile copilariei, eu cercetez ori de cate ori merg acasa. 🙂

    Reply
    1. Andra :)

      Dap, am fost (şi sunt!) un copil norocos 🙂 Şi din ale mele s-au mai pierdut, unele le-am mai dat.. dar sunt anumite cărţi şi reviste de care cred că mi-ar fi greu să mă despart, le mai răsfoiesc când ajung pe-acasă şi da, e ca şi cum te uiţi într-un cufăr cu comori 😀

      Reply
  3. Ghindaa

    Am să scriu şi eu despre asta, dar să am un pic de timp.Deocamdată le mai răsfoieşte Ghinduţa, în casă la bunici.Câteva mai am şi eu pe aici, dar unde să ţin atâtea? Cele cu Pif erau delicioase.

    Reply
    1. Andra :)

      Aşa este, lipsa spaţiului e un impediment în păstrarea amintirilor, fizic vorbind. Iar când te muţi sau faci curăţenie, e mult mai practic să ai cât mai puţine lucruri. Am mai dat câteva – cărţi, jucării şi reviste, dar pe acestea le păstrez pentru că mă relaxează să le răsfoiesc când ajung pe-acasă 🙂

      Reply
  4. Gabriela Dobra

    Ce de amintiri frumoase ai 🙂 Eu am mai pierdut din carti, iar multe dintre cele care mi-au marcat copilaria erau imprumutate de la biblioteca 🙂
    E clar, revin maine cu link pentru ca vreau sa scriu un post pe tema asta 🙂

    Reply
        1. Andra :)

          Câte amintiri frumoase 🙂
          Roboţi din pachete de ţigări am avut şi eu :)) Iar joc din ăla de construcţii parcă ţin minte că aveam la grădiniţă.

          Reply
  5. ce fac in weekend

    Eu am si acum coletia de reviste Cutezatorii! :)) Un teanc de ~2 m Nu ma-ndur sa le arunc.
    O sa scriu pe blog despre cartile si revistele copilariei. 😉 Musai cu poze! Material exista in biblioteca mamei! 🙂

    Reply
    1. Andra :)

      Mă faceţi curioasă cu revista asta! Eu n-am apucat-o, dar se pare că a fost tare populară 🙂 Iar din ce zice Wikipedia, din 2006 apare din nou 😀

      Reply
  6. Mira

    Amintiri o grămadă… Şi eu adoram poveştile nemuritoare, le citeam cu mare plăcere în copilărie, apoi erau almanahurile pe care le aşteptam că bucurie. Mai era o revista care îmi plăcea, Magazin se numea, apărea sâmbăta, nu ştiu dacă mai apare şi azi print, ştiu că au site. Oricum, şi azi cu toată tehnologia şi faptul că acum aproape orice carte o găseşti online şi o poţi citi pe tabletă, tot mai mult îmi place varianta tipărită. 🙂

    Reply
    1. Andra :)

      M-am uitat puţin pe site-ul Magazin, e un fel de revistă cu de toate, din ce văd, probabil mi-ar fi plăcut şi mie s-o răsfoiesc când eram mai mică, dar nu-mi amintesc de ea 🙂
      Anumite cărţi au într-adevăr alt farmec în varianta tipărită 🙂 Însă despre reviste nu ştiu ce să zic, multe dintre ele au numai publicitate şi câteva articole rătăcite (şi ălea advertoriale). Eu le citesc vrând-nevrând la serviciu, aşa că nu prea mai cumpăr 😀

      Reply
    1. Andra :)

      Colecţia mea de Pif (de fapt a tatălui meu) a fost decimată în urma depozitării într-un garaj cam umed… Am mai păstrat doar câteva, însă îmi amintesc cu plăcere de revistele ăstea.

      Reply
  7. Pingback: Développement du langage, langage réceptif | La Belle Vie

  8. Stefi

    Tin minte ca intr-o perioada, intre 5-7 ani, o puneam pe mama sa imi citeasca in fiecare seara “Buni prieteni” de Clementina Voinescu, “O familie vesela” de Silvia Colfescu si “Manusa”. Cartile le-am pierdut, din pacate, insa Buni prieteni si O familie vesela le-am gasit listate pe internet. Doar Manusa mai lipseste. Oare nu s-ar putea sa listezi/pozezi paginile cartii si sa le postezi pe internet sau sa mi le trimiti intr-un e-mail, te rog?:D

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Bună, Stefi! Simpatic demersul tău, să cauţi vechile cărţi ale copilăriei 🙂
      Din păcate, cărticelele de mai sus, inclusiv “Mănuşa”, au rămas acasă la ai mei, nu le am cu mine la Bucureşti… Probabil o să mai ajung în primăvară pe-acolo.

      Reply
  9. Natalia

    Cate amintiri…

    Ce frumos ar fi daca ati scana cartile si revistele acelea si ne-ati oferi si noua si gereratiilor viitoare sansa de a le “rasfoi” macar virtual.

    Si eu aveam cateva reviste de genul cu Bamse si Familia Flintstones, sa nu mai zic de Sailor Moon de care eram obsedata, dar astea aparusera dupa ce eram deja la scoala prin clasa a 3-a mi se pare. Din pacate le-am ratacit si chiar nu stiu pe unde ar putea fi. Dar cu prima ocazie cand voi merge acasa le voi cauta si daca gasesc ceva in stare cat de cat buna, promit sa le scanez si le voi imparti cu voi.

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Ar fi frumos, doar că momentan nu am timpul, motivația și resursele necesare să fac asta 🙂 Dar da, cred că ar fi interesant să existe undeva o arhivă cu ele online, pentru nostalgici sau curioși.

      Reply

Leave a Reply to ce fac in weekend Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.