O zi din vacanţa în Provence am dedicat-o oraşului Marsilia. Fiind foarte aproape de Aix, există curse frecvente cu autocarul, la jumătate de oră, iar preţurile sunt ok. Aici am optat pentru un tur cu autocarul turistic, datorită căruia am putut să-mi fac cât de cât o impresie generală despre loc. Scăldată de soare şi puţin vânt, plimbarea a fost perfectă. Din vârful colinei pe care tronează bazilica Notre-Dame de la Garde am avut parte de o privelişte spectaculoasă asupra oraşului, cum rar mi-a fost dat să văd.

Marsilia e un adevărat melting pot, cu etnii şi culori de toate felurile; aici iese imediat în evidenţă puzzle-ul de culturi. Se aud limbi de toate felurile, iar străzile sunt populate de chipuri şi vestimentaţii care de care mai exotice. Restaurante chinezeşti, osterii italiene, şaormerii, baruri de inspiraţie africană, buticuri franţuzeşti, fast-food-uri pakistaneze – toate astea împart acelaşi teritoriu, alături de magazine de lux şi branduri internaţionale celebre. E o diferenţă frapantă între port, cartierele imigranţilor şi zonele bogate, cu plaje, grădini şi vile luxoase.

Zona portului este în prezent în renovare, la fel şi alte obiective turistice, ca Palais Longchamp, deoarece Marsilia va fi capitala culturală europeană în 2013. Mai au ceva de lucru…

Top 3 poze foarte simpatice din Marsilia 🙂

Un alt punct de oprire în vacanţa provensală a fost Avignon. În secolele XIV-XV, oraşul a fost reşedinţa papilor, găzduind şi în prezent o construcţie medievală uriaşă – Palais de Papes, unul dintre cele mai vizitate monumente din Franţa. Piaţa din faţa palatului este plină de turişti din toate colţurile lumii, iar de aici pleacă şi mini-trenuleţele cu care se poate vizita oraşul.

Nu mai puţin celebru este Pont d’Avignon sau Pont Saint-Benezet. De fapt, este doar o bucată de pod, cu o istorie zbuciumată: a fost afectat de nenumărate inundaţii, distrus de valurile Ronului şi reconstruit de multe ori. Se poate vizita: biletul costă 4,5 euro, cu audioghid inclus, care prezintă povestea podului şi legenda sfântului Benezet, dar şi variante ale cântecului „Sur le Pont d’Avignon”. Ce mi s-a părut atipic pentru un pod e că adăposteşte şi două mici capele simple, dedicate sfinţilor Benezet şi Nicolas.

Nisa am văzut-o doar în trecere; mi-a lăsat impresia unui oraş efervescent, tumultos, turistic, un fel Barcelona mai mică, mai cuminte şi mai elegantă.

PS: În ceea ce priveşte transportul, trenul este destul de scump; nu doar TGV-ul, ci şi cel obişnuit. De exemplu, un bilet pe ruta Nisa – Marsilia costă 36,60 euro de persoană. Cu autobuzul, cursa iese cu cel puţin 10 euro mai ieftină. Am înţeles că ar fi convenabil un abonament la tren pe câteva zile, dar doar dacă intenţionaţi să vă plimbaţi foarte mult.

—–

Citeşte şi:

Provence – imagini şi impresii (1)