Cred că toamna predispune la aduceri-aminte, e o vreme aşa mohorâtă şi capricioasă că nimic nu pare mai plăcut decât o scufundare în bazinul cald al clipelor din trecut. Sunt locuri, oameni, senzaţii de care-mi amintesc cu drag, pentru că de-abia acum îmi dau seama că au fost momente de fericire pură. E reconfortant, nu trist, să mă uit în albumul cu experienţe din trecut; pentru că şi prezentul îmi oferă frânturi de savurat, aşa că privesc la ele mai mult cu plăcere decât cu melancolie.

Mi-e dor de:

• dimineţile de Crăciun din copilărie
• ziua de specialitate în generală (6 ore de pictură, desen şi modelaj)
• serile de pictat şi domnul profesor Pal
• plimbările pe faleză în serile de vară
• curtea şi holurile liceului
• orele de istorie, mate (colegii ştiu de ce :D), filosofie
• zâmbetul, parfumul şi accentul profei de franceză
• ora de religie de sâmbătă dimineaţa
• aromele şi căldura din bucătăria alor mei
• prima săptămână de facultate, când am făcut cunoştinţă cu mulţi oameni şi am hoinărit prin o grămadă de locuri (cred că atunci am prins drag de Bucureşti)
• seminariile de Protocol, Mass-media şi societatea, Comunicare nonverbală
• orele la bibliotecă şi mirosul cărţilor de acolo
• râs şi băut ceai alături de prieteni la Sala de Lectură
• îmbrăţişat oameni dragi plecaţi prin alte oraşe/ţări
• plimbat pe drumuri de munte şi respirat aer curat
• castanele mâncate de Revelion în Viena
• lacul Como şi cele mai bune spaghetti în Lecco
• delicioasa pizza de la Papà Francesco din Milano
• plimbările cu bicileta în Grecia
• statuile din Roma

Vouă de ce amintiri vă e dor?