Cred că toamna predispune la aduceri-aminte, e o vreme aşa mohorâtă şi capricioasă că nimic nu pare mai plăcut decât o scufundare în bazinul cald al clipelor din trecut. Sunt locuri, oameni, senzaţii de care-mi amintesc cu drag, pentru că de-abia acum îmi dau seama că au fost momente de fericire pură. E reconfortant, nu trist, să mă uit în albumul cu experienţe din trecut; pentru că şi prezentul îmi oferă frânturi de savurat, aşa că privesc la ele mai mult cu plăcere decât cu melancolie.

Mi-e dor de: Continue reading →