O zi de weekend altfel monotonă s-a transformat într-o plimbare plăcută aproape de Bucureşti. Având un cer tulbure deasupra, am pornit spre Mănăstirea Snagov, aflată la vreo 40 km de capitală. Nu ştiam mare lucru despre acest loc, aveam în minte o asociere cu Vlad Ţepeş, dar nu eram sigură care-i treaba.

Am ajuns destul de repede la Siliştea Snagovului, iar după un mic ocol pe drumeagurile înguste am dat în strada Mănăstirea Vlad Ţepeş, de unde începe un pod pietonal spre mănăstire. Numele străzii mi-a confirmat că aveam dreptate în ceea ce-l priveşte pe Ţepeş. Partea faină la această mănăstire este că se află amplasată pe o insulă în mijlocul lacului Snagov, înconjurat de Codrii Vlăsiei.

Am trecut pe pasarela care leagă uscatul de ostrov şi am admirat întinderea neclintită a apei, cu pâlcuri de stuf din loc în loc, alături de câteva bărci. Imediat mi-a apărut în cale turnul de la poarta mănăstirii, în capătul unei alei îngrijite şi curate, străjuite de arbori firavi. În curte, aceeaşi curăţenie şi ordine, doar frunzele galbene îndrăznind să tulbure covorul verde al ierbii. Continue reading →