S-au adunat câteva ieșiri de weekend în care am explorat obiective turistice aproape de Deva și din Țara Hațegului, așa că am decis să le adun aici pe blog.
Cetatea Orăștiei
Refăcută de curând, Cetatea Orăștie a fost o surpriză plăcută pentru mine. Arată ca o mică bijuterie, iar curtea interioară este foarte îngrijită – genul de loc unde vii să te bucuri de liniște. Este una dintre cele șapte cetăți din Transilvania reprezentate pe stema României, sub formă de mici turnulețe roșii.
Cetatea cuprinde o curte înconjurată de ziduri de apărare, cu mici turnuri din loc în loc, două biserici (una luterană și una calvină), ruina unei vechi capele care se presupune că datează din secolul XI, dar și alte câteva spații unde sunt expuse obiecte din epoca medievală. Printre ele, o replică a unei tiparnițe de tip Gutterberg. Cetatea Orăștiei este legată și de Palia, prima traducere în română a Vechiului Testament, tipărită aici la final de secol XVI.
Într-una din camere am urmărit documentarul despre istoria cetății, inclusiv despre restaurarea sa.
Din fericire, biserica luterană era deschisă și am dat peste o doamnă drăguță care pregătea locul pentru slujba din ziua următoare și care ne-a povestit puțin despre construcție.
Din loc în loc, în curte sunt statui reprezentând soldați din diferite perioade istorice, care de-abia așteaptă să se pozeze cu tine 🙂
După ce am văzut cetatea, am luat masa la Bistro Merinde, care se află în apropiere.
În oraș mi-au atras atenția suporturile de flori sub formă de flamingo, super originale.
Sarmizegetusa Regia
Dintre cetățile dacice am ales să vizităm Sarmizegetusa Regia. După un mic ocol (am confundat-o cu Sarmizegetusa Ulpia Traiana, care este mai la vest) și un drum care șerpuiește printre munți împăduriți, cu un peisaj superb, am ajuns la locul faptei.
Am lăsat mașina în parcarea amenajată și am urcat apoi pe jos, pe un drum pietruit, până la intrarea în cetate.
Nu am luat ghid audio, ci ne-am bazat pe tăblițele explicative, puse din loc în loc, cu informații despre rolul diferitelor zone ale vechii cetăți, despre temple și cum se presupune că arăta spațiul acesta în vremea dacilor. Încă mai sunt porțiuni în amenajare și zone cu acces interzis.
Eu am văzut acest loc ca pe un fel de parc cu multe pietre aranjate creativ 🙂 Ca în cazul oricăror ruine, fără o poveste care să reconstituie atmosfera, e mai greu de înțeles ce a însemnat locul acela. Explicațiile de pe panouri nu mi s-au părut suficiente, cred că vizita e mai reușită alături de un ghid priceput.
Când am stat pe-acolo, se strânseseră mulți turiști, unii în căutare de conectări energetice cu locul, alții pur și simplu curioși.
Biserica din Densuș
Este o biserică învăluită de mister și multe legende, fiind printre cele mai vechi din România. Biserica de piatră din Densuș arată ca un puzzle din pietre de diferite forme, mărimi și texturi puse unele peste altele. Practic, e o colecție de lăcașe de cult, așezate una peste alta de-a lungul secolelor și roase cu strășnicie de timp. Interiorul este acoperit de picturi vechi, din secolul XV, unele încă vizibile, cu sfinți cu ochii scoși. Am descoperit și pietre cu inscripții în latină, care se pare că au fost aduse de la Sarmizegetusa pentru reconstrucția bisericii în secolele XII-XIII.
Cafeneaua cu hamace
Merită 100% o oprire dacă ești în zonă, pentru că nu e o simplă cafenea. Încojurată de copaci, cu un râuleț care asigură fundalul sonor relaxant, este pur și simlu o oază de pace în inima naturii, amenajată cu mobilier din lemn și pietre aranjate cu pricepere. Ca să ajungi acolo, de la restaurantul Între Râuri mergi spre Cetatea Mălăiești și chiar înainte de cetate faci dreapta pe drumul care pare desprins din povești.
Pe lângă mese și scaune, la Cafeneaua cu hamace ai la dispoziție… ai ghicit, hamace! Hamace colorate, suspendate deasupra râului. Noi am ales să stăm pe micul “ponton” din lemn, super confortabil și am ales limonadă și tartă cu fructe (mai au cafea, sucuri și alte câteva deserturi).
Cetatea Mălăiești
Aproape de Cafeneaua cu hamace este o cetate micuță ridicată pe deal. Nu era neapărat pe lista de vizitat, dar dacă tot am ajuns acolo am zis să intrăm. Deși este micuță, Cetatea Mălăiești are șase niveluri în total, inclusiv în subteran, ceea ce m-a surprins, pentru că la prima vedere nu te-ai aștepta la așa ceva. Am prins o zi senină, cu soare și vânt blând, așa că am putut să admirăm în tihnă și peisajul din jur.
Castelul Nopcsa
Renovat de curând, Castelul Nopcsa a fost o descoperire interesantă. Nu este o construcție impunătoare, dar se face remarcat prin mixul de stiluri (din ce am citit, îmbină elemente din stilurile neoclasic și neogotic). Mie mi-au atras atenția crenelurile de la turn și de la intrarea principală.
Am vizitat o parte din camerele castelului, inclusiv biblioteca, sala oglinzilor, sala de bal, unde sunt expuse obiecte de epocă, mobilier, trofee de vânătoare, dar și multe informații despre familia nobiliară Nopcsa. Personajul principal al familiei, Franz Nopcsa, a fost pasionat de paleobiologie, cercetările sale fiind legate, printre altele, de o specie de dinozauri pitici din zona Hațeg, pe care a documentat-o.
Interesant este blazonul familiei, care include, printre altele, un cap de turc înfipt pe o sabie. 🙂
Am găsit curtea cam tristă; cu puțină grijă și niște vegetație, sigur s-ar tranforma în ceva spectaculos. Partea bună este că deja castelul găzduiește tot felul de evenimente și pare un spațiu foarte potrivit pentru reuniuni.