Când ai luat ultima dată prânzul la serviciu într-o atmosferă destinsă, fără să-ţi verifici telefonul din 5 în 5 minute sau fără să priveşti cu îngrijorare vraful de dosare de pe birou? Dacă trăieşti de pe un weekend pe altul, iar în timpul săptămânii pui „stop” la viaţă, poate că priorităţile tale merită reevaluate.

Când faci ceea ce-ţi place, munca reprezintă o sursă enormă de satisfacţie. Totuşi, jocul dintre viaţa profesională şi viaţa privată poate scăpa uşor de sub control, mai ales când competitivitatea şi ambiţia dictează regulile fără să ţină cont de suflet.

Pentru mine, munca nu este egală cu viaţa. Munca reprezintă un instrument care îţi dă ocazia să experimentezi viaţa aşa cum simţi, cum îţi doreşti. E doar un mijloc pe care îl ai la dispoziţie ca să-ţi pui în valoare potenţialul şi să-ţi aduci astfel contribuţia pozitivă la societate. Şi nu ar trebui să ajungă un substitut pentru viaţă, un medicament cu care îţi anesteziezi simţurile ca să uiţi de golul din tine, de lipsa de viaţă.

A trăi înseamnă şi a respira aer curat, a te plimba uitând de griji, a fi într-o companie plăcută alături de cei dragi. Înseamnă să ridici din când în când ochii din laptop, să te uiţi în sus, la norii pufoşi şi să-ţi laşi gândurile să zboare spre ei. A trăi e şi despre oameni dragi şi pasiuni, nu doar despre a bifa îndeplinirea unor obiective. Încrâncenarea de la birou are nevoie de o echilibrare în viaţa personală, altfel poţi să ajungi legat de mâini şi de picioare şi târât fără să-ţi dai seama într-o direcţie nocivă.

Munca poate fi şi un drog, iar la fel ca în cazul oricărei astfel de substanţe nu vrei să recunoşti că te afli sub influenţa lui, că te domină. Nu, nu eşti dependent, asta-i sigur, ai controlul total asupra situaţiei şi poţi să te laşi oricând, doar că momentan nu-ţi doreşti asta.

Sunt sigură că există şi oameni pentru care munca este cu adevărat viaţa, iar dedicarea ei 100% le aduce satisfacţia totală. Dacă asta funcţionează pentru tine, atunci continuă să o faci. Până la urmă, nimeni nu deţine reţeta supremă când vine vorba de împlinire, iar succesul este o noţiune extrem de subiectivă. Însă dacă ai cel mai mic dubiu că nu eşti fericit atunci când îţi petreci toate serile la birou, lucrând, iar dosarele îţi invadează chiar şi spaţiul personal, ei bine, atunci poate ar fi cazul să iei în calcul o schimbare de direcţie.

Articol publicat pe România Pozitivă