Tag Archives: job

Ce am învățat în 4 ani de Școala de Valori

Într-o seară rece de toamnă am ieșit de la Metrou Universitate și am făcut câțiva pași pe o străduță întunecată. Am identificat imediat scara și am sunat la interfon, așteptând cu emoție zgomotul care semnala deschiderea ușii. Eram obosită, fără motivație sau așteptări, însă am mers acolo într-un moment de curaj.

Pe 13 noiembrie 2013 a fost prima dată când am intrat în biroul Școala de Valori și pe-atunci nu mi-aș fi imaginat cum avea să crească povestea asta. Și eu odată cu ea.

femei pe matasari

Școala de Valori e un ONG care face proiecte de educație nonformală pentru liceeni și studenți. Însă în principal liceeni. Ăsta e primul text care-mi vine în minte când mă întreabă cineva despre ce e SDV.

Ce e educația nonformală? Un sistem de învățare prin jocuri și exerciții practice, într-un mediu prietenos, relaxat, unde ești încurajat să devii o versiune mai bună a ta.  Continue reading

Munceşti pentru a trăi sau trăieşti pentru a munci?

Când ai luat ultima dată prânzul la serviciu într-o atmosferă destinsă, fără să-ţi verifici telefonul din 5 în 5 minute sau fără să priveşti cu îngrijorare vraful de dosare de pe birou? Dacă trăieşti de pe un weekend pe altul, iar în timpul săptămânii pui „stop” la viaţă, poate că priorităţile tale merită reevaluate.

Când faci ceea ce-ţi place, munca reprezintă o sursă enormă de satisfacţie. Totuşi, jocul dintre viaţa profesională şi viaţa privată poate scăpa uşor de sub control, mai ales când competitivitatea şi ambiţia dictează regulile fără să ţină cont de suflet.

pereti-colorati-la-ciclop

Pentru mine, munca nu este egală cu viaţa. Munca reprezintă un instrument care îţi dă ocazia să experimentezi viaţa aşa cum simţi, cum îţi doreşti. E doar un mijloc pe care îl ai la dispoziţie ca să-ţi pui în valoare potenţialul şi să-ţi aduci astfel contribuţia pozitivă la societate. Şi nu ar trebui să ajungă un substitut pentru viaţă, un medicament cu care îţi anesteziezi simţurile ca să uiţi de golul din tine, de lipsa de viaţă. Continue reading

Între pasiuni şi menire. Ce vrei să te faci când o să fii mare?

Cred că fiecare dintre noi a auzit întrebarea asta cel puţin o dată în viaţă. De la răspunsuri gen “musafir”, “prinţesă” sau “astronaut”, când creştem începem să luăm în considerare variante mai realiste. Nu că a fi astronaut e ceva nerealist 🙂

În liceu şi la facultate întrebarea devine tot mai presantă şi e rostită în gând, insistent, chiar de către noi înşine, în cor cu ceilalţi. E nevoie să optăm pentru o meserie care să ne placă, dar care să ne şi asigure un trai decent. Am fost obişnuiţi să trebuiască să alegem folosind mai mult raţiunea şi mai puţin inima: Ce se cere pe piaţă? Ce e mai bine plătit? Profesii noi îşi fac locul în economie, altele dispar, iar altele rămân pe poziţii sau se schimbă prea puţin; totuşi, alegerea e la fel de dificil de făcut. Asta şi pentru că menirea, scopul în viaţă sunt de obicei legate de o singură cale. Problema apare când ţi-e greu să te decizi nu pentru că nu ai o pasiune, ci pentru că ai… mai multe.

mai-multe-pasiuni-si-joburi

Întrebarea “Ce vrei să te faci când o să fii mare?” m-a pus mereu în dificultate. De la răspunsuri de tipul “vreau să am părul lung până-n pământ” (acum nu mai vreau… mi-ar fi greu să alerg cu el aşa :))) prin generală am ajuns la chestii serioase, gen “economist” (nu am fost niciodată prietenă cu cifrele, nu ştiu ce era în capul meu), apoi mi-am dorit să lucrez în publicitate (mi-a trecut în facultate, când am auzit vorbind live un nene din breaslă), apoi comunicare şi PR (asta şi scrie pe diploma mea), iar acum… hm. Sunt multe lucruri care îmi plac şi de care sunt pasionată, dar nu pot să spun că am o MARE pasiune. Şi se pare că nu sunt singura 🙂 Continue reading

Cum e să lucrezi de acasă?

Pentru că în ultima vreme am tot auzit discuţii pe acest subiect şi pentru că primesc destul de des întrebarea asta, m-am gândit să scriu un articol despre experienţa mea cu munca de acasă.

cana-mare-si-portocalie-cu-ceaiLucrez de acasă de vreo şase luni, adică de la începutul lui 2014, după ce am plecat de la vechiul meu loc de muncă, cu deplasare la birou şi program alambicat în ture de noapte 😀

Acum, când sunt întrebată cu ce mă ocup, răspund că am mai multe colaborări şi lucrez cu diferite site-uri pentru care scriu articole sau gestionez prezenţa lor online. Oamenii se uită la mine lung, cu o privire un pic curioasă, gândindu-se probabil că frec menta de dimineaţă până seara, pentru că dacă nu e cineva care să mă supravegheze cu siguranţă pierd vremea.

Din păcate, multă lume are senzaţia că a lucra de acasă înseamnă să nu faci mai nimic. Nimic mai fals! Continue reading