Tag Archives: viaţă

10 întrebări pentru final de an

Deși în orice perioadă putem privi puțin în urmă pentru a ne realinia cu viața noastră, parcă suntem mai motivați să tragem linie la finalul unui an, ca să concluzionăm cum au fost pentru noi ultimele 12 luni.

De ce e bine să facem o „recapitulare” la final de an?

Pentru că astfel suntem mai aproape de o viață trăită cu intenție (intentional living), adică una în care trăim în conformitate cu valorile noastre și ne asumăm răspunderea pentru alegerile pe care le facem. Ne luăm viața în propriile mâini, cum s-ar spune.

10 întrebări pentru final de an

Așa devenim proactivi și conștienți că nu e suficient să ne dorim și să așteptăm să primim de-a gata, ci că este nevoie să facem noi înșine ceva pentru a obține ce vrem. Ne putem construi/ crea viața într-o mai mare măsură decât credem, dar asta nu se va întâmpla dacă doar ne plângem. De acord, nu putem controla totul, însă hai să ne concentrăm deocamdată pe ce putem face și s-ar putea ca restul să vină mai ușor 😉

Continue reading

Poartă uneori broșa NU

Ia-l pe “Nu” în brațe. Doar uneori. Nu trebuie să-l cocoloșești și să-l duci mereu, peste tot, cu tine. Dar zău că uneori e bine să-l mai și folosești.

Uite, gândește-te la “Nu” ca la o broșă pe care ți-o prinzi în piept (nu broșa ta preferată, ci una pe care o porți din când în când).

fii autentic spune uneori nu

Unor oameni s-ar putea să nu le pice bine să te vadă cu broșa “Nu”, pentru că e fie avangardistă, fie demodată, fie așa sunt ei și nu le place nimic. Vor fi persoane care îți vor spune să-ți alegi altă broșă, pe care ți-o recomandă ei. Însă tu știi că broșa aia se potrivește perfect cu hainele pe care le porți la momentul respectiv.

Cam așa e și cu “Nu”. Din când în când, ai nevoie de el ca să-ți accesorizezi ziua sau viața în stilul propriu.

În unele cazuri, “Nu” e ceva pozitiv. Un “Nu” spus unui obicei prost e un „Da” spus pentru starea ta de bine. Un “Nu” rostit ferm când nu te reprezintă o opțiune înseamnă un „Da” mare sufletului tău. Un “Nu” zis chiar cu voce tremurată unei relații sau unei cariere poate fi un nou început, și nu un capăt de drum.  Continue reading

Viaţa nu e dreaptă

Viaţa are sinuozităţi şi curbe în ac de păr unde te-aştepţi mai puţin. Orice, numai dreaptă nu e. Te poartă pe drumuri şerpuitoare, la înălţimi de te apucă ameţeala, apoi te coboară cu viteză, ca într-un roller coaster capricios.

Îţi pompează adrenalină prin vene, uneori te aduce aproape de marginea prăpastiei, însă reuşeşti să revii la calea ta. Mai conştient de valoarea ei, înveţi să o apreciezi aşa cum e, chiar şi nedreaptă. O îmblânzeşti cu momente şi experienţe de neuitat, pe care le păstrezi ascunse în suflet.

drum-in-tulcea

Viaţa nu e o autostradă sau o şosea monotonă pe care mergi ţinând volanul pur şi simplu, aproape aţipind. Nu e un drum drept şi nici măcar unul lin. Are gropi, porţiuni închise ori în lucru. Însă asta nu te va opri, nu-i aşa? Continue reading

Munceşti pentru a trăi sau trăieşti pentru a munci?

Când ai luat ultima dată prânzul la serviciu într-o atmosferă destinsă, fără să-ţi verifici telefonul din 5 în 5 minute sau fără să priveşti cu îngrijorare vraful de dosare de pe birou? Dacă trăieşti de pe un weekend pe altul, iar în timpul săptămânii pui „stop” la viaţă, poate că priorităţile tale merită reevaluate.

Când faci ceea ce-ţi place, munca reprezintă o sursă enormă de satisfacţie. Totuşi, jocul dintre viaţa profesională şi viaţa privată poate scăpa uşor de sub control, mai ales când competitivitatea şi ambiţia dictează regulile fără să ţină cont de suflet.

pereti-colorati-la-ciclop

Pentru mine, munca nu este egală cu viaţa. Munca reprezintă un instrument care îţi dă ocazia să experimentezi viaţa aşa cum simţi, cum îţi doreşti. E doar un mijloc pe care îl ai la dispoziţie ca să-ţi pui în valoare potenţialul şi să-ţi aduci astfel contribuţia pozitivă la societate. Şi nu ar trebui să ajungă un substitut pentru viaţă, un medicament cu care îţi anesteziezi simţurile ca să uiţi de golul din tine, de lipsa de viaţă. Continue reading

Despre moarte… şi viaţă

“Nu mi-e frică de moarte, dar nu există nici măcar o singură zi din viaţa mea în care să nu mă întreb: cum ar fi dacă mâine nu aş mai fi? Şi atunci nu-mi mai rămâne decât să trăiesc. Să trăiesc, să iubesc şi să visez. Pricepi? Şi oricât de grea ar fi ziua respectivă, sau rea, sau deprimantă, este de-ajuns să-mi pun întrebarea asta şi găsesc imediat răspunsul.

Ce altceva îţi mai rămâne de făcut când te îndrepţi cu fiecare zi mai mult către bătrâneţe, către moarte, decât să trăieşti?! Să trăieşti cu toţi porii, din toate venele tale, să permiţi timpului să-şi sape lucrătura implacabilă pe pielea ta, dar să trăieşti, nene, să trăieşti ca şi cum nimic nu e tragic în viaţa ta, chiar dacă e, fiindcă este timp pentru toate, numai să asişti la înmormântarea ta nu vei putea niciodată. Decât dacă zilnic mori încet în tine, lăsând să treacă întâmplările fără să le înţelegi rostul.”

Strugurii s-au copt în lipsa ei – Zully Mustafa

lisabona-noaptea