Nu, nu mi s-a întâmplat nimic, aşa cum aţi putea crede după ce aţi citit titlul. Însă după avalanşa de articole de pe net care predică fericirea cu orice preţ şi în orice moment, câteva semne de întrebare s-au ivit ici-colo prin mintea mea.

„Nu fi niciodată trist!”, „Gândeşte mereu pozitiv, pentru că altfel atragi în viaţa ta evenimente nefericite”… Fericirea nu ar trebui să fie o obligaţie, ci rezultatul unei manifestări sincere a sentimentelor. Cred că autenticitatea este un ingredient principal pentru fericire şi de-asta zic că e bine să o adăugăm din belşug în porţia noastră. A fi fericit nu înseamnă să te forţezi să fii non-stop cu zâmbetul în colţul gurii, dacă nu simţi asta, sau să te prefaci că nu te atinge nimic, cum propovăduiesc unele articole motivaţionale care împing optimismul până la extrem.

Fuga de emoţiile negative poate să aducă beneficii pe moment, dar pe termen lung nu este o soluţie. Adunate şi neexprimate, emoţiile puternice pot duce la tot felul de frustrări, manifestate prin forme deloc prietenoase, ca de exemplu mâncatul compulsiv.

Zic că e bine să ne permitem să avem şi momente proaste, în care nu totul merge ca pe roate. Să acceptăm zilele în care părul pur şi simplu nu vrea să stea sau maşina nu porneşte. Nu e cazul să facem din ele drame, da, dar e important să ne dăm voie să simţim emoţii, sunt cele care ne fac umani, până la urmă. Aşadar, să ne privim emoţiile şi trăirile cu compasiune, apoi să le lăsăm să-şi ia zborul, fără să ne încărcăm cu ele. În unele cazuri, o ploaie poate fi de ajutor…