Gesturile cele mai frumoase sunt cele pe care le faci în tăcere, dar al căror ecou atinge inimile celorlalţi. Sunt gesturile despre care nu auzi vorbindu-se la televizor, pe net sau în revistele de scandal, dar care aduc o adiere proaspătă în viaţa ta şi a celorlalţi. Nu au nimic spectaculos în sine şi nu produc revoluţii, dar fără ele viaţa ar fi mai searbădă. Se aseamănă condimentelor. Poţi să trăieşti fără ele, dar dacă le foloseşti bine, mâncarea devine mult mai gustoasă.

Gesturile mici sunt ca un praf de scorţişoară în orezul cu lapte: îi dau acea dulce aromă de confort fără de care desertul nu ar fi atât de special. Deşi mărunte, ele fac ca fiecare linguriţă de viaţă să fie mai savuroasă şi să capete înţelesuri noi.

Dacă te sperie schimbările, încurajează-te cu gesturi mici. Dacă îţi lipseşte curajul de a vorbi, exprimă-te cu ajutorul gesturilor.

Oferă-le cu iubire celor din jur şi se vor întoarce la tine. Un zâmbet, un mesaj pe nepusă masă, o uşă deschisă, o mână întinsă, o oră de companie, o glumă bună, un cadou făcut fără o ocazie anume, o mâncare gătită din suflet, cu pasiune. Sau orice altceva îţi trece prin minte şi suflet.

Unii spun că gesturile mici sunt pentru naivi. Simple dulcegării care nu au forţa necesară să facă valuri într-o mare amară. Eu cred totuşi că un pic de sirop nu strică, din când în când. Mai ales dacă e alăturat unei porţii de orez cu lapte.

Nu te descuraja că nu eşti destul de creativ sau puternic ca să produci o schimbare fundamentală. Nu înceta să faci gesturi mici, gândindu-te că nu au sens. Dacă sunt sincere, bine intenţionate, ele vor zbura purtate de iubire spre alte inimi, lăsând în urmă parfumul bucuriei. Şi este de ajuns.

Articol publicat pe România Pozitivă