„Trebuie să fac economii”, „Trebuie să mănânc mai sănătos”, „Trebuie să merg la sală”, „Trebuie să petrec mai mult timp cu familia” etc.
Aud foarte des în jurul meu cuvântul „trebuie” şi primul gând care îmi vine în minte este că după el urmează o obligaţie, o constrângere. Dar de cele mai multe ori nu este aşa. Am ajuns să îl asociem pe „trebuie” şi cu acţiuni plăcute, care se presupune că ne relaxează şi cu care suntem de acord.
Trebuie doar să mori. În rest, nimic nu e obligatoriu.
„TREBUIE” este un verb impersonal, care dă senzaţia de ceva impus din afară, asupra căruia nu avem nicio putere. Utilizându-l în exces lasă impresia că nu avem putere de decizie şi că tot ceea ce facem este hotărât de alţii, iar noi doar ne supunem.
De fapt, prin „trebuie” ne eschivăm în faţa noastră şi a celorlalţi, evitând să ne asumăm răspunderea pentru ceea ce facem sau dorim, ne este frică de ceea ce suntem.
Activităţile pe care „trebuie” să le facem sunt fapte pe care noi consimţim să le facem pentru că aşa ne este mai bine. De exemplu, merg la sală pentru că vreau să fiu în formă, să arăt bine, nu pentru că „trebuie”. Nu ne obligă nimeni să mergem la sală, o facem pentru că ştim că aşa este cel mai bine pentru noi şi pentru sănătatea noastră.
Faptele noastre sunt influenţate şi de cum gândim şi ne exprimăm. Iar cum „trebuie” este asociat de multe ori cu o corvoadă, utilizându-l atunci când nu este cazul ne auto-inducem senzaţia de obligaţie şi ne limităm plăcerea cu care trăim evenimentul respectiv.
Transformaţi-vă judecăţile şi sentimentele negative în emoţii şi obiecte pozitive! Schimbându-l pe „trebuie” cu „vreau”, „aleg”, „prefer”, putem prelua controlul asupra propriului comportament şi asupra schimbărilor pe care dorim să le facem în viaţa noastră. De exemplu:
- Nu ar trebui să fac asta –> Prefer să nu fac asta
- Trebuie să mă schimb –> Vreau să mă schimb
- Ar trebui să fac mai multă mişcare –> Am luat decizia să fac mai multă mişcare
- Trebuie să mă întâlnesc cu nişte prieteni –> Am stabilit să mă întâlnesc cu nişte prieteni sau, pur şi simplu, mă întâlnesc cu nişte prieteni
Good point 🙂 In plus, in momentul in care spui ca “trebuie”…ceva (Ex. Trebuie sa merg la sala) nu faci altceva decat sa te concentrezi pe …lipsa. Pe faptul ca nu mergi la sala, nu esti in forma, nu arati cum vrei, nu te simti cum vrei…Toate astea sunt ganduri negative care nu iti fac bine. Asa ca mai bine spui “Din momentul acesta merg la sala si ma simt minunat” 🙂 Desigur, nu TREBUIE sa simtiti cu totii asa 🙂 dar e bine sa va analizati sa vedeti cum percepeti momentul cand vorbiti cu voi insiva si va spuneti ca TREBUIE sa faceti ceva.
Exact! E uimitor cata putere au niste simple cuvinte 🙂
Pentru unii oameni functioneaza si motivarea cu Trebuie, daca asa au fost invatati de mici…
Da, s-ar putea sa functioneze, dar nu stiu cat de benefica este pentru stima de sine aceasta motivare…
Chiar ca asa spunem,fara sa ne gandim prea mult.
trebuie…pentru ca si cei de langa mine `trebuie` sa faca asta. a devenit un trend sa `trebuiasca` sa facem ceva, mersul la sala, stilul de viata sanatos, chiar si cititu.`trebuie` eu pentru ca `trebuie` si la vecinu, el poate, eu de ce n-as face-o? ..cam asa il vad eu pe acest nesuferit `trebuie`
Cu “trebuie” in fata, chiar si chestiile pozitive si care ne fac bine devin o corvoada. Si da, cred ca e vorba si de efectul de turma. E drept, cei din jur fac si lucruri bune, dar daca alegem sa fim ca ei, ar fi bine sa nu o facem pentru ca “trebuie”, ci pentru ca vrem, pentru ca si pentru noi ar fi cea mai buna varianta.