A doua mea vizită în Budapesta, la final de noiembrie, m-a prins cu o lipsă totală de chef de fotografiat. Plus că…

• sunt peste tot clădiri superbe și ar fi fost obositor să le privesc doar prin camera telefonului.
• mi-au înghețat degetele și prin mănuși. Să mi le scot pentru poze era ieșit din discuție.
• mi-am ținut telefonul în rucsac și mi-era lene să-l scot.

Mă rog, tot felul de pretexte 🙂 Probabil eram obosită după un an fără prea multe zile de vacanță și mi-am dorit doar să mă plimb și să admir clădirile, fără să mă chinui să prind unghiul potrivit. Asta nu înseamnă că n-am făcut deloc poze, ci doar că numărul lor a fost extrem de redus, raportat la cât mi-a plăcut orașul.

Mai fusesem în Budapesta acum mulți ani. Atât de mulți, că bancnota de 2000 de forinți, pe care o aveam de la vizita anterioară, nu mai e valabilă :)) Oricum, recunosc, a fost ca și cum am vizitat orașul de pe Dunăre pentru prima dată.

Am stat aproape două zile, în care doar am apucat să-mi fac poftă de acest oraș cu clădiri atât de frumoase (cred că e a treia oară când zic asta). M-a fascinat arhitectura jucăușă a orașului; multe construcții gotice, dar și în stil secession, pe care eu îl ador. În comparație cu Viena mi s-au părut mai creative și diverse, nu ca și cum ar fi fost trase cu linia și vopsite în gri uniform.

Punctele principale din mini-vacanța mea la Budapesta:

Vizită la Târgul de Crăciun

În seara în care am ajuns în Budapesta am ieșit repede la plimbare la Târgul de Crăciun, amenajat în fața bisericii Sf. Ștefan, pe care erau proiectate jocuri de lumini. Târgul mi s-a părut micuț și cam înghesuit, dar cu multă mâncare și vin fiert, pe lângă decorațiuni, dulciuri și preparate homemade. Nu sunt fan cârnați sau langoși, dar am găsit totuși ceva pe gustul meu de mâncat la o cină târzie. Am continuat plimbarea pe străduțele din centru, luminate și cochete.

Alergare pe insula Margaret (Margit)

Sâmbătă dimineață am pornit la o alergare lungă pe insula Margaret, un loc foarte plăcut pentru sport. Traseul care înconjoară insula are undeva la 5,2 km și este marcat din km în km. Ceilalți alergători nu au fost prea matinali, așa că de-abia după 10 a început să se anime locul.

Prânz la Babka

Am găsit locul întâmplător, pe Google Maps, căutând un restaurant cât de cât în zona unde aveam cazare. La Babka m-a atras meniul cu falafel, humus și altele de acest fel. Alegerea a fost excelentă, pentru că mâncarea s-a dovedit a fi gustoasă și foarte sățioasă. Eu am ales supă de gulie, iaurt, ghimbir și turmeric, care mi s-a părut divină, alături de o farfurie mare cu falafel.

Plimbare la castel

După alergarea lungă și prânzul pe cinste merge ca unsă o plimbare. Am urcat spre castelul Buda, de unde am văzut panorama faină spre Dunăre și Parlament. Deși era o zi ploioasă, am prins câteva raze de soare alintându-se pe clădiri.

Se pare că mai toți turiștii din Budapesta au avut aceeași idee pentru după-amiaza de sâmbătă, pentru că era foarte aglomerat peste tot. O parte din zonă era împrejmuită pentru lucrări de renovare, însă chiar și așa a fost o atmosferă plăcută.

Alergare pe poduri și pe malul Dunării

Unul dintre poduri era închis pentru renovare; bănuiala mea e că fix cel principal. Oricum, am profitat de restul podurilor (sunt suficiente) ca să facem o alergare cu vedere la Dunăre. Sau asta ar fi trebuit să fie. În realitate, n-am văzut aproape nimic pentru că era o mega-ceață peste tot. Însă traseul a fost tare frumos, lipsit de monotonie și am trecut chiar prin fața clădirii Parlamentului, ca să o admirăm mai de aproape.

Prânz la Szegedi Halászcsárda

Am încheiat mini-vacanța la Budapesta cu un prânz la Szegedi Halászcsárda, un restaurant cu origini în orașul Szeged, specializat în preparate din pește, dar nu numai. Deși am înțeles că borșul picant de pește e delicios, mie mi-a făcut cu ochiul un bulgur cu sfeclă roșie și ceva pește la grătar, care mi-a mers la suflet. Mi s-a părut cochețel interiorul, într-un stil cumva nostalgic, dar nu exagerat. Restaurantul e fix pe malul Dunării, iar vara se poate mânca și la mesele pe ponton.

Când am ieșit de la Halászcsárda ploua torențial, așa că am dat fuga la mașină și am pornit spre noua destinație a vacanței. În curând voi povesti și despre ea 😉