Casa Costa-Foru: Povești dintr-un alt București

Îmi lipseau plimbările prin București și descoperirea unor colțișoare cu poveste, așa că atunci când am auzit de tururile ghidate la Casa Costa-Foru, am fost peste măsură de entuziasmată.

Casa Costa-Foru se deschide doar o dată pe an, pentru câteva săptămâni, ocazie cu care au loc diferite ateliere, expoziții, concerte și alte evenimente culturale, prin care organizatorii își propun să revitalizeze acest spațiu, readucând la suprafață poveștile sale. Evenimentele sunt gratuite, susținute prin voluntariat, însă dacă doriți, puteți lăsa o mică donație pentru a sprijini inițiativa.

Vila din Dealul Mitropoliei mi-a atras atenția la exterior prin ferestrele mari și luminoase, cu grilaje frumos lucrate.

Turul ghidat a fost foarte plăcut, iar de la gazde am aflat mai multe informații despre familia Costa-Foru, care a locuit în această vilă și i-a dat și numele, lăsând în urmă o moștenire culturală semnificativă.

Gheorghe Costa-Foru, politician, profesor și jurist, a fost primul rector al Universității din București, în 1864. Fiul său, Constantin G. Costa-Foru (1856-1935), jurnalist, avocat și militant pentru drepturile omului, se numără printre fondatorii Ligii Drepturilor Omului. Alături de fiica sa, Marie, el a editat „Revista Copiilor și Tinerimii”, publicație ce și-a avut sediul chiar în casa Costa-Foru. O altă fiică, Xenia, a făcut parte din echipa lui Dimitrie Gusti de cercetare a vieții și culturii satului românesc, într-o perioadă în care rolul femeilor se cam limita la copii și gospodărie.

Transformările prin care a trecut clădirea de-a lungul timpului sunt impresionante, prin construirea unor noi camere sau schimbarea poziției scărilor. Ceea ce acum pare un balcon, la un moment dat era intrarea principală a vilei, la care se ajungea pe o scară exterioară. În acele vremuri, terenul din față (unde se află acum trotuarul) era mult înălțat.

Atmosfera de altă dată a fost reconstituită cu ajutorul unor piese de mobilier de epocă și al unor obiecte specifice începutului de secol XX – un gramofon, telefon vechi, tablouri, fotografii ale familiei etc. Sobele sunt cele originale.

Parterul este amenajat în stil maur-florentin, cu mobilier masiv, închis la culoare (nu tocmai genul meu), în timp ce etajul, în special salonul principal, are elemente de stil francez eclectic.

Mi-au plăcut balustrada interioară superbă, din fier forjat, cu inițialele MCF, de la Maria Costa-Foru, soția lui Constantin (n-aș fi observat, dacă nu mi-ar fi fost arătate), terasa scăldată de soare, micile decorațiuni chic aranjate în diferite colțuri ale casei și “La Nicu”, camera adăugată ulterior – un spațiu mai intim, personal, primitor.

O consolidare și renovare i-ar prinde tare bine Casei Costa-Foru. Însă până atunci, aceste inițiative de revigorare culturală sunt binevenite.

Am aflat de Casa Costa-Foru de la Adrianka (Mulțumesc!) și vă invit să citiți și impresiile ei despre acest loc.

Casa Costa-Foru

3 thoughts on “Casa Costa-Foru: Povești dintr-un alt București

  1. Adriana

    Mă bucur tare mult că te-a inspirat articolul meu despre Casa Costa-Foru, că ai vizitat vila, ți-a plăcut și ai scris la rândul tău despre ea. Cred că e un loc și o inițiativă care merită promovate. Și mulțumesc mult pentru mențiunea de la sfârșitul articolului, chiar mi-a înseninat ziua, așa, de dimineață 🙂

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Mă inspiră multe locuri/lucruri pe care le citesc la tine, doar că nu apuc să le văd/fac pe toate… deocamdată 🙂 Mă bucur că am reușit să mă mobililizez pentru Casa Costa-Foru, a fost un eveniment plăcut.
      Cu drag!

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.