Ce frumoasă ar fi viaţa dacă am începe ziua cu o poezie şi nu cu bolboroseala goală a ziarelor, cu meniul lor de teamă, ură, invidie şi gelozie.
Tom Hodgkinson – „Ghidul leneşului. Mic tratat pentru leneşi rafinaţi”
Nu ştiu câţi dintre noi (mai) citesc poezii. Eu una recunosc că nu prea mă atrag versurile şi prefer proza pentru că mi se pare mai naturală. Însă citatul de mai sus m-a făcut să mă gândesc puţin la modul în care ne începem ziua. Cu ce informaţii luăm contact?
Imaginea unei cafele aburinde alături de un ziar deschis a fost înlocuită de ipostaza “cafeaua&laptopul“. Chiar dacă am schimbat hârtia cu ecranul, ştirile sunt cam aceleaşi, ba chiar îndesate între şi mai multe reclame, încadrate în chenare ţipătoare sau în culori alarmante de tipul breaking news. Sigur că putem alege şi articole mai obiective, însă nu sunt foarte sigură ca în ele vom găsi un impuls pentru a ne începe ziua în forţă.
Cred că o strategie bună ar fi să lăsăm pentru mai târziu informaţiile „serioase”, iar dimineţile să le rezervăm unor activităţi plăcute, mai light, ca de exemplu:
- Să trimitem un mesaj de “bună dimineaţa” cuiva drag, în care să-i urăm o zi frumoasă
- Un mic dejun consistent, la masă (biroul nu intră la categoria asta :P)
- Să pregătim un ceai sau o cafea pentru persoana iubită
- Să plecăm cu 10 minute mai devreme decât de obicei spre serviciu ca să mergem fără grabă
- Să ne savurăm cartea până în ultima clipă când se deschid uşile metroului
- Să citim o poezie 🙂
etc etc.
PS: Să vă spun două cuvinte şi despre Ghidul leneşului: este un cadou perfect pentru oamenii ocupaţi, grăbiţi, dar cu simţul umorului. Cartea promovează un carpe diem sănătos, ce-i drept dus la extrem în anumite situaţii, care va pune pe gânduri şi va amuza orice workaholic 🙂
—–
Articol publicat pe RomâniaPozitivă
—–
Dacă ţi-a plăcut acest articol şi crezi că poate fi util şi altora, dă un like & share pe Facebook 😉
—–
Am descoperit de câteva săptămâni blogul ăsta: http://readalittlepoetry.wordpress.com/ . Citesc poezii doar când postează tipa și am descoperit prin ea versuri care chiar îmi vorbesc. Nici eu nu mă dau în vânt după poezie, prefer de 1000 de ori un roman în loc.
Bănuiesc că după ce prinzi puţin gustul versurilor începe să-ţi placă din ce în ce mai mult forma asta de exprimare. Mie îmi lipseşte exerciţiul, cred.
E chiar ciudat, dar am mai multă răbdare să citesc un roman de 2-300 de pagini decât câteva rânduri de poezie :))
Bune sfaturi. In special micul dejun consistent si cartea 😀
Cel cu cartea e preferatul meu 🙂
Aha,deci nu-mi citesti poeziile de pe blog 😀
Te inteleg,ca pâna sa ma apuc eu de scris,nici mie nu-mi placeau in mod deosebit.
Diminetile mele sunt sucul si computerul , asta e 😀
Hihi, am aruncat un ochi pe ele, poate încet-încet o să capăt şi eu răbdarea de a citi versuri 🙂
Suc proaspăt de fructe… ce bine sună pentru un început de zi!
Am cunoscut pe cineva, care dimineata la cafea rasfoia carti. Rasfoia acele pagini pe care le-a citit utlima data inainte sa se duca la culcare pentru a retine mai bine mesajul. Se incarca cu o stare de bine pe care mi-e greu sa o descriu pentru ca nu am simtit-o niciodata. Eu cum ma trezesc deschid televizorul si dau pe stiri.
Interesant, îmi imaginez că e şi eficientă metoda asta 🙂
Eu am cam început să mă satur de (aşa-zisele) ştiri, mai ales că şi la muncă stau nas în nas cu ele. Însă mai deschid uneori tv-ul pe vreun canal cu muzică, să mă trezesc mai uşor 🙂
Am primit cartea asta cadou 🙂 prin 2007, un bun cadou, pot spune… Sfaturile sunt cum sunt, le ascultam si stim pe undeva ca ar fi bine sa le urmam, insa in general oamenii fac zi de zi ceea ce sunt obisnuiti sa faca mai degraba decat ceea ce le-ar placea si i-ar bucura sa faca. Cu deprinderile e greu de luptat… 😀
Păi cred că ăsta e şi secretul, să înlocuim anumite obişnuiţe cu altele, mai bune pentru noi. Şi, din experienţă proprie, nu e aşa greu cum pare. Doar că e nevoie de ceva hotărâre 🙂
Eu de cum ma trezesc iau laptopul in brate …
Doar in vacante ma rasfat cu dimineti in locuri (cafenele/terase) cu privelisti frumoase, rasfoind ghiduri turistice sau contempland natura
Ah, Aliceee, ce poftă mi-ai făcut de dimineţile ăstea de care vorbeşti… când singura grijă e să te decizi unde o să te plimbi toată ziua…
Eu ma trezesc mereu mai devreme, pregatesc micul dejun si cafeaua si apoi vedem ce trebuie sa facem. Oricum imi place sa incep cu calm ca altfel nu poti sa vorbesti cu mine toata ziua.
Sună super dimineţile tale! 🙂 Din păcate, cred că mulţi dintre noi preferăm să dormim mai mult decât să ne trezim un pic mai devreme ca să ne luăm micul dejun în tihnă..
Si eu eram la fel…preferam sa dorm. Am ajuns la concluzia ca daca merg la nani mai devreme imi incep ziua bine :), asa ca am decis sa fac totul cu calm 🙂
Frumoase îndemnuri. O să-mi aduc aminte de ele. 🙂
Mie îmi dau multă energie, aşa că le recomand cu drag 😉