Locul de plecare pentru vacanţa în Provence a fost Aix en Provence, un orăşel mic, cochet, foarte eterogen, cu populaţii de etnii şi culori diferite, plin de viaţă şi de… maşini. Cu toate astea, am preferat să ignor automobilele, măcar în poze, aşa că imaginile ce urmează sunt cât se poate de simple şi pietonale :).

Străzile arată ca în imaginile clasice cu Provence: case simple, dar îngrijite, cu obloane colorate, străduţe înguste, multă verdeaţă, cafenele şi boulangeries la fiecare colţ, oameni zâmbitori.

Elementul în plus, care nu are nicio treabă cu poza asta provensalo-idilică, este aglomeraţia de maşini. Într-un loc atât de chic m-aş fi aşteptat la mai puţin trafic, dar se pare că nici aici oamenii nu sunt dispuşi să renunţe la automobile, aşa că se strecoară chiar şi pe străzile înguste. Partea bună e că pietonii au prioritate în orice situaţie, chiar şi când trec pe roşu 😀

Centrul oraşului devine neîncăpător seara târziu, când mai toţi locuitorii ies în baruri, cafenele sau restaurante şi se distrează cot la cot cu turiştii. Cours Mirabeau, bulevardul principal, este străjuit de copaci înalţi, având trotuare generoase, pe-o parte cu restaurante, iar pe cealaltă instituţii şi bănci.

Pe Mirabeau se întâmplă cam tot: lumea bună iese la plimbare, la masă sau la un pahar, puştii se strâng pe bănci şi mănâncă pizza, se organizează lansări şi evenimente, copiii sar la trambuline, turiştii se pozează cu fântânile, liceenii îşi dau întâlnire în cercuri largi, protestatarii îşi strigă nemulţumirile (am surprins un protest împotriva desfiinţării unui spital, desfăşurat pe ritmuri muzicale, într-un ton neaşteptat de vesel) etc.

În Aix au loc târguri marţi, joi şi sâmbătă, ocazie cu care circulaţia de pe Cours Mirabeau se închide (yeeey), lasând locul tarabelor cu condimente, fructe, legume, brânzeturi, preparate din carne, dulciuri şi alte bunătăţi, dar şi haine sau cosmetice – nelipsite sunt săpunurile cu lavandă. De asemenea, târgurile se desfăşoară şi pe străduţe adiacente.

Peisajele pitoreşti ale regiunii au fost redate cu multă viaţă de pictorul Paul Cezanne, al cărui atelier poate fi vizitat în Aix. Atelierul Cezanne este cufundat într-o grădină stufoasă şi verde, unde, într-o mică sală, aveţi ocazia să viziţionaţi gratuit un documentar foarte fain, de vreo 20 de minute, despre stilul de pictură al artistului.

Atelierul propriu-zis se află la etajul casei, dar recomand vizitarea lui doar dacă sunteţi fani înfocaţi ai pictorului. Biletul de intrare în acest caz costă 5,5 euro, dar constă doar dintr-o cameră simplă, spaţioasă, cu nişte obiecte dispuse pe câteva poliţe, iar dacă nu aveţi norocul să prindeţi un tur ghidat, vi se dă pur şi simplu o foaie cu câteva informaţii pe care să le citiţi.

Dacă vreţi să rămâneţi în lumea artei, să vă delectaţi privirea, dar şi să faceţi puţină mişcare, urcaţi până la Terrain des Peintres, o terasă-parc frumos amenajată, cu vedere spre muntele Sainte Victoire, unde sunt expuse şi câteva imagini cu peisaje pictate.

Parcurile sunt simple, aerisite, populate de grupuri mari de copii şi tineri, dar şi mulţi bătrâni.

Din tot ce am văzut în Provence, Aix mi-a plăcut cel mai mult, probabil şi pentru că l-am luat la pas şi l-am descoperit pe îndelete. Ca de obicei, cele şapte zile s-au dovedit a nu fi de ajuns pentru a explora zona aşa cum aş fi dorit, dar am văzut peisaje tare frumoase. Despre celelalte locuri faine pe care le-am descoperit povestesc zilele astea 🙂