Cum e să fii turist în oraşul în care te-ai născut, ai crescut şi ai trăit aproape 20 de ani? Pentru mine a fost reconfortant şi puţin melancolic.

Muzeul Delta Dunării (Casa Avramide)

Când eram mai mică mergeam destul de des pe la muzee, pierdeam după-amiezile holbându-ne la vietăţi şi minunându-ne de pelicani şi de peisajele din Deltă. Acum că mă uit la clădirea asta, îmi amintesc de mistreţul împăiat de care îmi era teamă şi pe lângă care treceam cât de repede puteam 🙂

Muzeul Delta Dunării – detaliu 

Au făcut o treabă bună cu restaurarea, cel puţin în exterior

Fosta mea grădiniţă (în renovare)

Atunci era mai verde şi mai veselă

CDSH – liceul meu 🙂

Dimineţi somnoroase urcate cu greu la deal. Dar şi multe amintiri frumoase

Catedrala Sf. Nicolae

Mozaic pe o clădire de lângă Piaţa Civică

Statuia lui Mircea cel Bătrân – Piaţa Civică

1386 – 1418. Şi acum îi ţin minte anii de domnie 😀

Porumbei în Piaţa Civică

A fost prima dată când am văzut porumbei în Piaţa Civică – tare drăguţi şi dolofani

Porumbei în Piaţa Civică

Fântâna din Piaţa Civică – mozaic

Fântâna per ansamblu e puţin cam mare, dar peştişorii ăştia coloraţi sunt simpatici

Faleza

Faleza

Odată demult, pe-aici făceam schiţe cu vapoare şi bărci

Monumentul Independenţei văzut de pe faleză

E mai aproape decât pare 🙂

Monumentul Independenţei

Câteva trepte şi am ajuns…

Monumentul Independenţei

Hm… îmi părea mai mare. Cred că am mai crescut eu între timp 😀

Vedere înspre oraş de la monument

Deşi decembrie, am avut parte de o lumină frumoasă şi multe raze de soare (asezonate cu un mini-ger)

Vedere înspre oraş de la monument

Preferata mea. Aşa multă pace…

Şi… două mâţe leneşe într-o tentativă de a face plajă la soarele de iarnă 🙂

—–

Dacă ţi-a plăcut acest articol şi crezi că poate fi util şi altora, dă un like & share pe Facebook 😉

—–